Această carte vorbește despre predicarea expozitivă. Nu toți oamenii, sau predicatorii sunt de acord că predicarea expozitivă este cea mai important gen de predicare. Dacă un predicator nu reușește să predice Scriptura, atunci el își va pierde autoritatea și nu-i mai confruntă pe oameni cu un Cuvânt din partea lui Dumnezeu, ci doar cu un simplu cuvânt de la oameni.
Dumnezeu vorbește prin Biblie. Ea este principalul mijloc de comunicare prin care El se adresează astăzi individului. Predicarea biblică nu trebuie considerată o istorisire despre vremuri mai bune , când Dumnezeu era viu si sănătos. Predicarea nu este nici o simpla transpunere într-o formă noua a ideilor despre Dumnezeu corecte dar rupte de viață. Prin predicarea Scripturii, Dumnezeu merge în întâmpinarea oamenilor pentru a-i aduce la mântuire și la bogăția și împlinirea caracterului creștin. Când Dumnezeu Se confruntă cu un om prin predicare și când Îi prinde sufletul se petrece un lucru uimitor.
Predicarea este un proces viu , care Îl include pe Dumnezeu, pe predicator și adunarea, și nici o definiție nu poate pretinde că prinde aceasta dinamică. O definiție dată de Robinson este următoarea: Predicarea expozitiva este comunicarea unui concept biblic, derivat și transmis printr-un studiu istoric, gramatical și literar al pasajului în contextul său, concept pe care Duhul Sfânt Îl aplică mai întâi la personalitatea și experiența predicatorului iar apoi prin el ascultătorilor săi.
Predicarea biblică eficientă necesită perspicacitate, imaginație și sensibilitate spirituală. Pe lângă acest sfat, fiecare persoană trebuie să contribuie cu gândirea, spiritul și experiența sa, și apoi prin practicarea repetată a gândirii, să îşi poată dezvolta un mod propriu de lucru.
Predicarea expozitivă se fundamentează pe o teologie solidă potrivit căreia Dumnezeu a vorbit și continuă să vorbească prin Cuvântul Său, Biblia, plină de autoritate și suficientă pentru nevoile omului. Tot astfel, mesagerul este un om transformat de Dumnezeu din punct de vedere spiritual. El însuși este martor al lui Hristos. Duhul Sfânt are rolul hotărâtor înainte, în timpul și după susținerea predicii, iar dragostea autentică față de ascultători este mereu prezentă.
Pentru a putea descoperi scopul teologic al autorului este necesar să ne întrebăm dacă există în acel text, indicații cu privire la scop, comentarii editoriale sau afirmații interpretative cu privire la evenimente; în al doilea rând, dacă sunt făcute în acel text judecăți teologice; în al treilea rând, dacă este întâmplarea dată ca un exemplu sau ca un avertisment și ce limite i-ar trebui impuse; în al patrulea rând, ce mesaj a intenționat pentru cei cărora le-a fost destinată inițial revelația și apoi pentru cei din generațiile următoare despre care scriitorul știa că o vor citi.
De asemenea, trebuie puse și alte întrebări pentru a putea aplica Cuvântul lui Dumnezeu la ascultătorii de astăzi care se află într-o situație mult diferită față de cei cărora le-a fost dată inițial revelația. Aceste întrebări trebuie să se refere în primul rând la care a fost cadrul de comunicare în care a fost dată prima dată Cuvântul lui Dumnezeu si ce trăsături comune au oamenii de astăzi și ascultătorii originali, iar în al doilea rând cum ne putem identifica cu ei, apoi ce alte lucruri am înțeles noi prin revelații suplimentare iar în ultimul rând, ce aplicații practice specifice are textul pentru predicator și pentru biserica sa.
În ordinea importanței lor, ingredientele care alcătuiesc predica sunt: ideea, modul de organizare a predicii, limbajul, vocea și gesturile. Dar îi producerea de impresii, ordinea se inversează. Gesturile și vocea se profilează ca fiind cele mai evidente și mai determinante. Orice studiu empiric al expunerii și al efectului ei asupra rezultatelor unei cuvântări sau predici ajunge la aceeași concluzie: felul cum este expusă predica are foarte mare importanță.
Introducerea și încheierile au o semnificație foarte mare pentru o predică, pentru că în acest timp, ascultătorii își formează impresii despre viitor în care se determină dacă vor accepta sau nu ceea ce va spune el. Chiar și atitudinea este cea care contează foarte mult. De exemplu dacă va fi vioi, prietenos și interesant, ascultătorii vor considera că este un om competent și cu o atitudine pozitivă față de ei. Nu același lucru se întâmplă dacă el este nervos, ostil sau nepregătit, pentru că ascultătorii îl vor respinge imediat.
Un predicator care afirmă că are o părere înaltă despre inspirație ar trebui să acorde atenție limbajului. Pentru a afirma că fiecare Cuvânt al Scripturii trebuie să fie insuflat de Dumnezeu și apoi a ignora propria alegere a limbajului este ceva de nedorit. Câteva tehnici sunt foarte importante pentru că îl ajută pe predicator să gândească cu îndrăzneală și să vorbească cu claritate. Apoi, pentru el claritatea este o chestiune morală. Dacă ceea ce predică el are putere de a-i atrage la Dumnezeu pe oameni, sau de a-i ține la distanță de El, atunci de dragul oamenilor dar și a lui Dumnezeu, trebuie să fie clar.
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII,
TINERETULUI ȘI SPORTULUI
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE BAPTISTĂ
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
