Paralele

Para1e1e - intre Crestinism si Budhism Pornim de la ideea centrala, comuna budhismului si crestinismului: mantuirea. Amandoua religiile intind omului o mana de ajutor, ca sa se mantuiasca de sub stapanirea intunericului si a raului. in scopul acesta crestinismul ofera omului luminile revelatiei divine, comunicarile pe care spiritul suveran le-a facut spiritului uman in curs de mai multe veacuri, prin oameni alesi, a caror serie s-a incheiat cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Budhismul nu poate oferi neamului omenesc o revelatie, o Biblie in felul celei crestine. invatatura lui Budha si a ucenicilor lui, cuprinsa in Trodipika, este plina de elemente fantastice, de povestiri mitologice, cu neputinta de a satisface exigentele unei critici istorice si criteriile unei revelatii adevarate. Crestinismul e religie descoperita de Dumnezeu, budhismul e opera unui intelept. Crestinul crede intr-un Dumnezeu personal. Budhismul nu are in crezul sau pe Dumnezeu; nu-L neaga si nu-L afirma in locul hazardului orb, crestinismul admite providenta divina; budhismul, cauzalitatea oarba. Crestinismul are un cler si un cult religios, prin care sufletele se purifica si se inalta spre Dumnezeu; budhismul a inlocuit rugaciunea cu meditatia si cerul cu nirvana. Crestinismul e teocentric; budhismul e antropocentric. Dupa crestinism lumea e creata cu scopul de a ne pregati pentru viata si fericirea vesnica; pentru budhism lumea e vesnica, un lant nesfarsit de mizerii si dureri de care trebuie sa scapam cat mai degraba. Dupa crestinism lumea e buna (Fac. 1, 31; Ps. 103, 25; 1 Tim. 4, 4), pentru ca e opera lui Dumnezeu, in care se oglindeste iubirea si puterea Creatorului; iar raul din lume a izvorat din vointa libera a creaturilor rationale; de asa ceva budhismul nu are cunostinta. Crestinismul este o antropologie, o invatatura despre facerea omului din trup muritor si suflet nemuritor. Budhismul nu stie nimic nici despre creatia omului, nici despre nemurirea sufletului. Crestinismul are o invatatura despre libertatea si caderea omului, despre originea si transmiterea pacatului, a raului metafizic, moral si fizic. In budhism lipseste ideea de libertate, cadere si pacat. Budha vrea sa mantuiasca lumea de boala, suferinta, batranete si moarte, adica de raul fizic, nu de raul etic, din care se naste cel fizic; el vrea sa scape lumea de existenta, nu de impuritatea pacatului. El urmareste nimicirea existentei, nu vindecarea naturii cazute, pe cand Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut (Luca 19, 10), sa-si dea sufletul Sau rascumparare pentru pacatosi (Matei 20, 28), sa mantuiasca poporul de pacate (Matei 1, 21). In crestinism mantuirea e realizata prin Iisus Hristos si se infaptuieste prin harul Sfantului Duh, prin rugacnme, credinta dreapta si fapte bune. In budhism omul e cu totul singur in lume si singur la mantuire. In crestinism omul e cu Dumnezeu oricand si oriunde ar fi. In budhism tinta vietii e nimicirea existentei; in crestinism ...