Cunoasterea pe care oamenii au primit-o despre Dumnezeu este exprimata prin ,, numele " cu care L-au identificat. In mod absolut, Dumnezeu nu poate avea un nume deoarece orice cuvint reprezinta o realitate statica, iar Dumnezeu este infinit in dimensiunile fiintei Sale si in posibilitatile Lui de manifestare.
La evrei numele unei persoanei nu era un simplu apelativ, ci un mesaj care puarta in sine informatii despre persoana caruia i se atribuia. Numele sub care Dumnezeu se descopera ne ajuta sa ne formam o imagine despre El
Cartea Facerii ne pune la dispozitie primele trei numiri cu care L-au identificat oamenii pe Dumnezeu: Elohim, Iehova si Adonai, date oamenilor intr-o ordine prestabilita si desavirsita care nu poate fi schimbata fara a altera caracterul revelatiei lui Dumnezeu catre oameni ( Ies. 6, 3 ), precum si cele cinci numiri compuse ale numelui lui Dumnezeu: El-Elion: Dumnezeul Cel Prea inalt ( Fac. 14, 18 ), Iehova Elohim: Domnul Dumnezeu ( Fac. 15, 2 ), El-Roi: Dumnezeul care ma vede (Fac. 16, 13), Iehova-Iire: Domnul va purta de grija ( Fac. 22, 14 ), El-Elohe-Israel: Domnul este Dumnezeul lui Israel ( Fac. 33, 20 ).
In restul cartilor Vechiului Testament, Dumnezeu este identificat prin alte cateva nume diferite, dintre care amintim aici: El, Eloah, El Sadai, Ehieh. Semnificatia exacta a acestor nume nu poate fi precizata astazi cu certitudine.
Numirea de Eloah, este cea mai rar folosit, aparand numai de 57 de ori in intreg Vechiul Testament.
" El " este folosit de aproximativ 217 ori si reprezinta probabil notiunea de putere, forta. Eloah este un termen oarecum mai poetic.
Elohim apare de peste 2.570 de ori in Vechiul Testament si este inteles de cei mai multi comentatori biblici ca un plural de majestate al dumnezeirii. Altii vad in aceasta forma de plural o indicatie a trinitatii lui Dumnezeu, caci desi este un plural masculin, acest nume apare intotdeauna in Scriptura insotit de un verb la singular.
Elohim este o forma de plural care denumeste un aspect caracteristic al fiintei divine: Dumnezeu intreit in fiinta ( Fac. 1, 26 ), dar unic in natura si persoana ( Deut. 6, 4 ).
Adonai, sau mai scurt ,, Adon " este numirea veche pentru ,, Stapin " sau ,, Domn " si este aplicata in textul Vechiului Testament si omului si divinitatii ( Fac. 15, 2 ). Atunci cand este aplicat oamenilor ,, adonai " se scrie cu litera mica. El apare de 400 de ori in Vechiul Testament.
Pe langa aceste nume mai exista in Biblie si un alt numar de termeni descriptivi care-L identifica pe Dumnezeu. El este caracterizat ca: Domnul ostirilor, macar ca astazi nu se mai stie precis daca aceste ostiri erau o referire la multimea ingerilor, la multimea evreilor sau la multimea stelelor de pe cer.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
