Muzeul Eparhial Huși

Frumoasa casa a fost construita de o familie din Husi, Berea, in 1889 si a avut o istorie zbuciumata, mai ales in a doua jumatate a secolului XX, cand a fost folosita in diverse scopuri aleatorii si nu I s-a purtat de grija cu atentia care I se cuvenea, asa incat ea a ajuns, practic, la sfarsitul secolului XX intr-o stare de ruina. Era totusi un edificiu extrem de valoros si mostenitorul acestei case, dl Mihai Ion Bera, din Bucuresti, a primit lumina dumnezeiasca de a darui aceasta casa Episcopiei Husilor, in urma relatiei apropiate care s-a stabilit intre domnia sa si P.S. Ioachim Mares, Episcop al Husilor, pe care l-a apreciat in mod deosebit pentru jertfelnicia prin care doreste sa lase noi impliniri la aceasta vreme de rectitorie a Eparhiei Husilor de la sfarsitul secolului XX si inceputul secolului nostru.

P.S Episcop Ioachim a purces asadar la un proces de restaurare a acestei cladiri care se afla intr-o stare avansata de degradare. A fost nevoie de lucrari care s-au intins pe parcursul a multor luni, mai mult de un an de zile a fost nevoie de eforturi si de investitii materiale deosebite, proiectul de restaurare a acestei case ridicandu-se dintru inceput la suma de 28 miliarde lei, in afara de cheltuielile ulterioare pentru amenajarea propriu-zisa a expozitiei inauntrul acestei case.

In urma acestor operatiuni de reconditionare a casei Berea s-a putut trece la organizarea expozitiei muzeului eparhialcare inainte se afla intr-un spatiu mult mai restrans si cu acces limitat din fostul Palt care a revenit la functia sa de Palat Episcopal.

Colectia Episcopiei Husilor a fost constituita mai ales in ultimul sfert de veac, dupa anii 1980, existand desigur multe dintre obiecte la Episcopia Husilor, dar dupa 1980 s-a reunit la Palatul Episcopal de odinioara a lui Iacob Stamatie fondul patrimonial cel mai valoros din cuprinsul fostei Episcopii a Husilor. Au fost organizate acolo depozite de icoane si de carte veche, iar cele mai valoroase dintre obiecte au fost prezentate in spatiul despre care vorbeam anterior.

Ei bine, a fost gandul cel bun al P.S. Episcop Ioachim, ca primind donatie aceasta cladire sa o consacre utilizarii ei in scop

patrimonial, transformarea ei intr-un Muzeu Eparhial reprezentativ, care sa agraiasca cu atata profunzime pregnanta despre traditii stravechi ale ortodoxiei de pe aceste meleaguri

Organizarea muzeului a fost ea insasi un proces dificil la care au participat, in primul rand, din punct de vedere al conceptiei organizatorice, pr Florin Serbanescu, consilier patriarhal, si doua colege dd la sectorul patrimoniu cultural national bisericesc, Liliana Fratila si Simona Nedu. De asemenea, nu putem uita lungul sir al celor care s-au implicat in acest proiect, pentru ca realizarea unui asemenea muzeu, este lesne de inteles, nu pote fi decat rezultatul unui efort colectiv, iar daca am conceput asta, am avut alaturi multi localnici, meseriasi buni, priceputi, oameni de suflet care au pus umarul la implinirea acestor ganduri, deci la transpunerea lor in fapta. Au fost alaturi, impreuna cu meseriasii si elevi de la seminar care au ajutat mai ales in primele faze, cand a fost vorba de transportarea patrimoniului de la Palatul Episcopal la noua cladire care ii era rezervata. In ce priveste zona inconjuratoare, au contribuit si trupe ale unitatii militare locale care au amenajat spatiul dimprejurul constructiei. A fost, de asemenea, prezenta si o firma de constructii care a lucrat cu foarte multa daruire la realizarea constructiilor si a ornamentelor cladirii la exterior si a unor aspecte care tin de muzeo-tehnica interioara.