Eu n-am venit sa judec lumea, ci sa mantuiesc lumea (In. 12-47). Asa vorbeste Isus cu putin inainte de Cina de Taina, la care El instituie, prin jertfa Sa, tocmai posibilitatea de mantuire a omului. Lucrul acesta il spusese insa si cu alte prilejuri caci Isus este, prin chiar numele sau vestit de inger, Mantuitorul prin excelenta, Mantuitorul suprem Din versetul citat se poate intelege ca Iisus mantuieste lumea fara sa o judece. Faptul nu are nimic neverosimil, caci mila Lui este mai mare decat rigoarea Lui.
A pedepsi fara a judeca pare nedrept, dar a ierta si a mantui fara judecata intra in nesfarsitamizericordie a Mantuitorului. Poate ca daca ar fi judecat lumea in timpul existentei sale terestre, El ar fi distrus lumea caci n-ar fi gasit decat putini drepti, precum in Sodoma si Gomora (Fac. 19, 1-28, Mt. 10, 15-16, 11, 23-24). Si totusi Iisus nu mantuieste omul fara conditii si daca El nu judeca (decat la Marea Judecata) este pentru ca aici lasa libertatea omului sa judece pe sine, sa-si judece mai intai el insusi faptele; si sa se pocaiasca, sa-si schimbe modul de traire si de gandire indreptandu-le spre cer (metanoia). Aceasta autojudecata este esentiala pentru cunoasterea de sine care, la randul ei, este capitala pentru mantuire. Caci a-ti cunoaste sinele, a cunoaste chipul lui Dumnezeu in tine, inseamna a te detasa de eul individual si a te orienta spre Sinele personal. Conditia cunoasterii Sinelui apare explicit si in alte traditii: Cunoaste-te pe tine insuti (in vechea Grecie); Cine-si cunoaste sinele cunoaste pe Domnul sau (in Islam). In traditia crestina ea este implicita, dar cu atat mai puternica cu cat omul este facut dupa chipul lui Dumnezeu, pe care-l poarta in inima. Fericitul Augustin spune- Que je me connaisse, et je Teconnaitra! (Daca ma cunosc, Te voi cunoaste). Una din primele spuse ale lui Isus este: Pocaiti-va (metanoiete), caci Imparatia cerurilor este aproape (Mt. 4; 7). Mantuirea este recastigarea Sinelui, a Raiului pierdut.
Rascumpararea, salvarea, mantuirea (salus, soteria) n-ar fi fost necesare daca primii oameni n-ar fi gresit si n-ar fi fost aruncati afara din Rai. Ingerii nu trebuie mantuiti caci ei sant cu Dumnezeu.
Si omul are in el chipul lui Dumnezeu, dar dupa ce a mancat din Pomul Cunostintei Binelui si Raului si-a pierdut asemanarea, iar chipul divin s-a obscurat. Pentru a-l pune din nou in lumina, trebuie sa inlaturam valurile de ceata si intuneric care-l acopera, ceea ce constituie tocmai conditia mantuirii; trebuie sa inlocuim nostalgia paradisului cu bucuria regasirii asemanarii. Starea paradisiaca este insa numai o prima etapa a intoarcerii omului spre Dumnezeu; caci odata recastigat Raiul, omul ramane cu nostalgia luminii Fetei lui Dumnezeupe care Adam Kadmon o vedea odata cu ingerii. De aceea se zice ca pentru unii sfinti, Raiul este inca o inchisoare. In legea veche se spune: voi sunteti Dumnezei (Theoi este) (In. 10-34; Ps. 82; 6) fara sa stim exact ce sens are acest plural; in legea noua insa se vorbeste chiar de ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
