Izvoarele revelației supranaturale - Sfânta Scriptură

Religia crestina, spre deosebire de alte religii, Il concepe pe Dumnezeu ca fiind o fiinta personala, care nu ramane distanta si indiferenta fata de creaturile Sale, ci sta in legatura cu ele si indeosebi in legatura cu omul, omul fiind coroana creatiunii.

Din acest motiv, Dumnezeu Se descopera oamenilor, pentru ca acestia sa poata cunoaste macar in parte ceva din fiinta Sa, de asemenea, sa-I poata cunoaste voia si planurile Sale in legatura cu creatura si indeosebi in legatura cu El.

Cuvantul "revelatie" provine de la cuvantul latin "revelo, revelatio" care inseamna "a descoperi, descoperire".

Descoperirea Dumnezeiasca este actiunea prin care Dumnezeu se descopera , adica Se face cunoscut pe Sine oamenilor, aratandu-le acestora vointa si planurile Sale in legatura cu lumea si cu oamenii. Daca nu ar exista Revelatie, cunoasterea lui Dumnezeu nu ar fi posibila oamenilor, deoarece El, fiind o fiinta spirituala, nu poate fi cunoscut prin simturi. Prin actiunea Revelatiei, Dumnezeu se coboara la om, impartasindu-i acestuia, pe masura lui de intelegere, cunostinte despre Sine, despre voia si planurile Sale.

Revelatia divina este absolut necesara omului, deoarece fara ea n-ar putea cunoaste nimic despre Fiinta Divina si din voia Sa, si astfel n-ar putea sa-si indeplineasca scopul ultim pentru care a fost creat. De aceea, scopul ultim al omului fiind preamarirea lui Dumnezeu si dobandirea fericirii vesnice, acesta n-ar putea fi indeplinit de el fara a-L cunoaste pe Dumnezeu, precum ne spune Insusi Mantuitorul Iisus Hristos: "Si aceasta este viata vesnica: sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. (Ioan 17/3)

Revelatia nu trebuie inteleasa numai ca intentie a lui Dumnezeu de a fi cunoscut omului ci mai ales ca o apropiere reala din partea lui Dumnezeu spre oamneni, ca o intelegere si cunoastere, si o impartasire intelectuala a lui Dumnezeu spre oameni.

Dumnezeu S-a descoperit oamenilor in doua feluri:

-pe cale naturala, prin universul vizibil, ca obiect

-pe calea supranaturala, prin Fiul Sau, intrupat ca om, prin persoane, prin sfinti.

Revelatia Naturala

Revelatia Naturala consta in descoperirea lui Dumnezeu prin lumea materiala, ca obiect impregnat de legi, ordini rationale si pe line de sens. Astfel, din observarea regularitatii cu care se desfasoara fenomenele naturii, din observarea propiei sale vieti interioare, din tot ce se vede si se petrece in societate , in istorie si in lume, isi poate da seama, prin cugetare , ca toate aceste fenomene, toate aceste realitati cu care vine in contact nu pot fi produsul intamplarii, nu exista de la sine, nu se petrec oricum si se desfasoara dupa anumite legi, ceea ce il face sa ajunga la concluzia ca ele sunt opra unei fiinte atotputernice, atotintelepte si atotperfecte, care este Creatorul si sustinatorul acestora.

Acest adevar il exprima si psalmistul folosind cuvintele: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. "(Ps. 18, 1), iar sfantul Apostol Pavel spune: "Pentru ca ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de catre ei;fiindca Dumnezeu le-a aratat lor . Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si Dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare. "(Rm. 1, 19-20)

Revelatia Naturala inseamna evidentierea unor ordini, a unei ratiuni in cosmosul material. Omul se constata pe sine ca pe o fiinta care are ratiune, deci si sens, pe care insa nu le-a creat.

El constata apoi ca si in lume exista o ratonalitate, ca lumea, prin tot ceea ce contine ea si functioneaza este expresia unei rationalitati, este impregnata de rationalitate, chiar daca se constata si irationalitate si dizarmonie. In acelasi timp desi cu rost si logica, lumea nu are constiinta de sine, pe cand omul are. Deci, omul fiind singura fiinta din lume constienta de sine este intr-un fel constiinta lumii. Ratiunea lui se dovedeste conforma cu rationalitatea lumii, deci existenta constientei umane este dovada ca omul da sens, ca este sensul existentei lumii care se implineste in aceasta realitate superioara din om.

Totodata, nefiind nici autorul rationalitatii lumii si nici al ratiunii si constiintei sale, pe care le percepe ca date, devine limpede pentru om ca exista o Ratiune si o Constiinta superioara, suprema, care a creat aceasta rationalitate si constiinta umana si care explica conformitatea intentionala cu rationalitatea lumii.

Revelatia Naturala consta in sensurile divine imprimate de Dumnezeu in tot universul, prin insusi actul creerii Lui. Actul creator nu inseamna numai o simpla rationalitate, ci energia divina ca forta sustinatoare a lumii. De aceea, rationalitatea lumii este vizibila si experimentabila de catre om, care este el insusi si parte a rationalitaii din lume , dar si depasire a ei, intrucat este constiinta care se constata pe sine si conformitatea cu rationalitatea lumii, in perspectiva vesniciei.

Rationalitatea este inexplicabila fara o ratiune si o constiinta. Rationalitatea din lume si cea din om sunt cu totul inexplicabile fara Ratiunea si Constiinta capabila de a le produce. Ar fi ca o vorbire fara glas, fara persoana, ca o carte fara autor. Atat existenta in parte a ratiunii umane si a rationalitatii lumii cat mai ales coincidenta si conformitatea lor, semnaleaza cu putere existenta Ratiunii si Constiintei care le-a putut produce.

Desi este conforma omului si accesibila cunoasterii si experientei umane, Revelatia Naturala nu e rezultatul cercetarii omului, produsul cunoasterii lui ci este initiativa lui Dumnezeu, si numai datorita ei avem posibilitatea de a-L cunoaste pe Dumnezeu.

Trebuie sa avem in vedere ca Revelatia Naturala, singura, este cu totul insuficienta si relativa; ea arata numai existenta unei forte supranaturale universale, dar nu dovedeste limpede caracterul personal al lui Dumnezeu.

Aceasta Revelatie mai este insuficienta pentru cunoasterea lui Dumnezeu si pentru ca pe temeiul ei, omul poate sti doar atat: "Ca Dumnezeu exista ca o fiinta cu putere vesnica, despre a carei marerie si putere vorbeste intreaga Sa creatura. "

1. ***Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura I.B.M.B.O.R. , Bucuresti, 1995.

2. Bria, Diacon Asist. Ion, Scriptura si Traditie, in ,,Studii Teologice",XXII(1970), nr. 5-6.

3. Ciudin, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Studiul Vechiului Testament, Editura I.B.M.B.O.R. , Bucuresti, 1978.

4. Chitescu, Pr. Prof. Nicolae, Scriptura, Traditie si traditii, in ,,Ortodoxia" XIX(1963), nr. 3-4.

5. Cornitescu, Pr. Lect. Constantin, Sfintii Trei Ierarhi, Interpreti ai Sfintei Scripturi, in ,,Studii Teologice" XXVIII(1976), nr. 1-2.

6. Evdokimov, Paul, Biblia si Traditia, in ,,Ortodoxia" XVII(1996) nr. 1-2.

7. Ionescu, Pr. Prof. Ion, Sfanta Scriptura, in ,,Studii Teologice" XLIII(1991), nr.4.

8. Jarpalau, Pr. Drd. Ghe. , Valoarea interpretarii tipologice a Vechiului Testament, in ,,Studii Teologice", XXXIII(1981), nr. 5-6.

9. Petrescu, Pr. Prof. Nicolae, Ce este Sfanta Scriptura? , in ,,Biserica Ortodoxa Romana" XCIII(1975), nr. 9-10.

10. Popescu, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru, Costache, Diac. Doru, Introducerea in Dogmatica Ortodoxa, Ed. Libra, Bucuresti, 1997.

11. Remete, Pr. Conf. Dr. George, Dogmatica Ortodoxa, manual pentru seminariile teologice, Ed. Reintregirea, Alba-Iulia, 2000.

12. Rezus, Prof. Petru, Invatatura Ortodoxa despre dezvoltarea si implinirea Revelatiei Divine, in ,,Ortodoxia" XXI(1966), nr.1.

13. Sarbu, Prof. Corneliu, Revelatie si inspiratie, in ,,Ortodoxia" VII(1957), nr. 1.

14. Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, Vol. I, Editura I.B.M.B.O.R. , Bucuresti, 1996.

15. Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Sfanta Scriptura si Traditia apostolica, in Marturisirea Bisericii, in"Ortodoxia" XIV(1980), nr. 2.

16. Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor, Zagrean, Arhim. Prof. Dr. Ioan, Dogmatica Ortodoxa, manual pentru seminariile teologice, Editura Renasterea, Cluj, 2000.

17. Verzan, Pr. Dr. Sabin, Cateva date introducttive asupra Sfintei Scripturi, in ,,Studii Teologice" XLIV(1992), nr. 3-4.

18. Prelipcean, Pr. Prof. Vladimir Neaga, ,,Studiile Vechiului Testament"Buc.1995.