Influența elenismului în cultura evreiască

Introducere

Lucrarea de faţă îşi propune să descriere influenţa şi efectele în lumea iudaică a elenismului.

Termenul elenism denumeşte influenţele culturale, religioase, sociale, politice şi economice, care s-au exercitat asupra Europei, Orientului Apropiat, începând mai ales cu sec. IV î. Hr.

Principalul eveniment istoric care a marcat viaţa politică a evreilor după prăbuşirea Imperiului Persan a fost expansiunea greco-macedoneană şi dominaţia acesteia în Orientul antic. Statul macedonean s-a dezvoltat, ajungând foarte puternic în timpul regelui Filip al II-lea (359 – 336 î.Hr). Acesta a făcut mai multe reforme şi a întărit puterea militară a Macedomiei. Filip al II-lea, a reorganizat armata prin înfiinţarea unei formaţiuni de luptă numită falanga, a cucerit triburile tracice şi ilire, apoi coloniile greceşti, deschizâmd Macedoniei drum spre Marea Egee. Elenizarea Orientului a fost accelerată în mod considerabil de campaniile lui Alexandru cel Mare.

Alexandru Macedon

Tânãrul rege al Macedoniei a cãrui expediţie pan-helenicã din anul 336 î.Hr. pentru a-i elibera pe grecii din Asia Micã a dus în mod neaşteptat la prãbuşirea Imperiului Persan. Generalii săi după moartea sa, au înfiinţat mai multe regate eleniste. Probabil cã necesitatea şi nu idealismul l-au determinat pe Alexandru sã abandoneze izolaţionismul grecilor în favoarea cooperării rasiale. Alexandru Macedon a avut parte de o educţie de înaltă clasă. El a fusese educat cu Iliada lui Homer, sub tutela lui Aristotel, aşa încât el avea o admiraţie profundă pentru tradiţiile şi idealurile elenistice. În anul 334 î.Hr., el a tranversat Helespontul în Asia Mică şi a înfrânt forţele persane în bătălia de la râul Granicus, apoi la Issus, „lucru care ia dat stăpânire peste toată Asia Mică”.

După ce a supus Siria şi Egiptul, el s-a îndreptat spre răsărit şi a înfrânt definitiv armata persană la Arbela. Într-o succesiune rapidă, el a ocupat Babilonul şi capitalele Persiei, Susa şi Persepolis. Alexandru era mai mult decât un cuceritor, pentru că ţelul său era acela de a răspândi limba şi civilizaţia greacă pe toată suprafaţa cucerită.

O legendă iudaică menţionată de istoricul Flavius Josephus, descrie o vizită a lui Alexandru la Ierusalim, în timpul marşului spre Egipt, în 332 î.Hr. Marele preot Iadus îi vine în întâmpinare. Alexandru îngenunchiază în faţa acestuia şi le confirmă iudeilor dreptul de a trăi după „legea strămoşească.” În anul 331 întemeiază în delta Nilului. Oraşul Alexandria, Alexandru traversează Siria, Eufratul, Tigrul. Tot în acelaşi an în luna Octombrie la Gaugameia are loc bătălia hotărâtoare pentru destinele Imperiului persan. Victorios Alexandru se procalmă rege al Asiei, ocupă fără luptă Babilonul şi Susa

Ultima mare bătălie a lui Alexandru are loc în anul 326 la Hydaspes unde regele indian Poros este înfrânt

Alexandru i-a încurajat pe soldaţi să se căsătorească cu femeile orientale. El a început să-i înveţe limba greacă pe treizeci de mii de perşi .

În anul 324 î.Hr la vârsta de 32 de ani Alexandru Macedon a decedat, datorită unei boli numită malarie. Alexandru a reuşit să elenizeze în parte Orientul, dar şi Orientul l-a orientalizat în parte pe el

Se presupune cã Alexandru este cel la care se face referire în Daniel 8:21 ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintâi împărat. şi Daniel11:3. dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpâni cu o mare putere, şi va face ce va voi.

După moartea lui Alexandru, imperiul a fost împărţit între generalii săi. Ptolemeu a luat Egiptul şi sudul Asiei; Antigonus a revendicat cea mai mare parte a teritoriului din nordul Siriei şi vestul Babilonului.

Rivalitatea dintre Seleucizii din Siria şi Ptolemeii din Egipt a ţinut Palestina între ciocan şi nicovală. Câmpia Şaron de pe coasta mării era un coridor prin care mergeau la război armatele acestor două puteri. Sorţii schimbători ai luptei au pus Palestina uneori sub dominaţia Seleucizilor, alteori sub dominaţia Ptolemeilor.