Efectele cruciadelor asupra Țărilor Române

b1. Aspecte introductive:

Secolul al XIII-lea, veacul marilor confruntari politice si ideologice

Secolul al XIII-lea a stat sub semnul unor puternice inclestari de forte si de civilizatii, in acest sens aceasta perioada istorica putand fi lesne considerata a fi una dintre cele mai controversate din intreaga istorie universala.

Astfel, dupa acumulari lente de autoritate si forta politica, lumea apuseana, implicata inca din a doua jumatate a secolului al XI-lea intr-un puternic asalt asupra Islamului in Mediterana apuseana si orientala, si-a orientat in mod decisiv tendintele de expansiune spre rasaritul continentului, spre vastele teritorii dominate de Bizant si de popoarele formate in spectrul sau de influenta .

Uriasa ofensiva declansata de apuseni in Europa Rasariteana nu va ocoli, ca efecte si repercursiuni de lunga durata, nici formatiunile statale romanesti, in acest caz principala forta de cotropire fiind reprezentata de Regatul ungar, a carui expansiune rasariteana, fundamentata cu doua secole inainte, va dobandi in acest context o noua imagine si dimensiune, cea a confesiunii asimilatoare .

Astfel, in acest sens, dupa anul 1204, anul cuceririi Constantinopolului de catre cavalerii Cruciadei a patra, acapararea de noi teritorii pentru coroana ungara va fi insotita in mod direct de un demers sustinut de asimilare confesionala, situatie ce va ameninta puternic existenta structurilor ecleziastice romanesti, dezvoltate in cadrul unor ,,tari" autonome din punct de vedere bisericesc si politic.

Avansarea spre Rasarit a fortelor militare cruciate a fost intampinata in cel de-al patrulea deceniu al secolului XIII de o miscare de contrabalansare a acestor actiuni aparent invincibile, demers venit din directia Imperiului mongol, asa-numitul ,,Imperiu al stepelor". Astfel, in anul 1241, ca urmare a unor operatii militare si strategice de anvergura, armatele mongole vor patrunde in centrul Ungariei, zdrobind forta militara a regatului, actiune ce avea sa stea sub semnul unui simbol, acela al faptului ca actiunea cruciadelor si spiritul in care au fost proiectate au suferit o grava infrangere, nepermisa din perspectiva inaltului ideal cruciat .

Pornind de la acest exemplu particular din istoria formatiunilor statale romanesti si a sensului deturnat al cruciadelor, vom evidentia, in cele ce urmeaza, o serie intreaga de aspecte menite sa incadreze efectele actiunile cruciate in contextul geografic si istoric balcanic, cu referiri particulare la situatia Tarilor Romane si mai ales asupra repercursiunilor cu efect indelungat asupra teritoriilor romanesti.

Trebuie sa precizam faptul ca ne vom referi cu precadere in cuprinsul studiului nostru la repercursiunile Cruciadelor asupra spatiului balcanic si asupra Tarilor Romane, pornind de la premisa ca aceasta zona a Europei s-a aflat intr-o stransa legatura culturala, spirituala, politica si economica cu Imperiul Bizantin, a carui prabusire in anul 1204 va marca decisiv starea de lucruri in arealul geografic amintit.

CONFRUNTARI POLITICE SI DIVERGENTE DE NATURA SPIRITUALA IN BALCANI (1204 - 1241)

1. Aspecte introductive:

Caderea Constantinopolului in anul 1204 in mainile cavalerilor celei de-a patra cruciade va marca punctul culminant al unui intreg fenomen de faramitare si slabire a puterii bizantine, situatie prefigurata prin diferitele perioade de anarhie prin care trecuse Imperiul in deceniile anterioare .

Cucerirea Constantinopolului de catre apuseni a avut valoarea unei exprimari concrete a superioritatii militare si economice de care dadea dovada Europa apuseana in acel moment. Totusi, mai mult decat atat, aceasta actiune s-a incadrat in liniile generale ale dorintelor exprimate de apuseni in directia acapararii in sfera de interese politice a Rasaritului european .

Popoarele din Balcani, aflate secole de-a randul sub sfera larga de influenta a Bizantului, vor resimti dupa caderea Constantinopolului in mainile cruciatilor puternice tensiuni si repetate deposedari de teritorii .

Astfel, ca suveran al nou-infiintatului Imperiu Latin de Constantinopol, Balduin de Flandra va obtine un sfert din intreg teritoriul bizantin cucerit (compus din 5/8 din orasul Constantinopol, Tracia si o parte din vestul Asiei Mici), pentru ca alte trei sferturi sa intre in posesia venetienilor si a ordinelor militare cruciate (venetienii, de pilda, aveau in stapanire Adrianopolul, Dyrrachion-ul, Peloponezul si o parte din Tracia. Totodata, vor lua fiinta diferite principate care inglobau teritorii eminamente bizantine, in acest sens fiind relevanta situatia principatului de Tesalonic (Macedonia), condus de Bonifaciu de Montferrat .

Astfel, Balcanii, la fel ca si Asia Mica si Grecia continentala si insulara, vor fi acaparate de cruciati si transformate in teritorii feudale private, situatie ce l-a facut pe bizantinologul Vasile V. Muntean sa considere ca: ,,nu era nici o difernta intre pronoia bizantina si foedum-ul occidental"

In contextul acestei mari miscari militare cruciate, in ceea ce priveste situatia Tarilor Romane, care au fost si ele cuprinse in acest cadru, se va cristaliza treptat, din ce in ce mai pregnant, imaginea elementului romanesc autohton, proces istoric ce marcheaza emanciparea de sub dominatia cumana, acest ,,element de acoperire", cum il numeste Nicolae Iorga, care s-a depus fortat peste structurile etnice de sorginte autohtona, romaneasca.

In aceste linii esentiale se prezenta situatia arealului geografic balcanic si romanesc dupa cucerirea Constantinopolului de catre cruciati, situatie deloc favorabila manifestarii popoarelor cuprinse in aceasta zona.

In cuprinsul urmatoarelor sectiuni de baza ale acestui studiu vom preciza o serie de analize si interpretari de factura istorica, referitoare, int-ro prima faza, la semnificatiile profunde si implicatiile celei de-a patra Cruciade asupra politicii Imperiului bizantin, pentru ca mai apoi sa observam, metodic, repercursiunile Cruciadelor asupra Balcanilor si asupra Tarilor Romane.

1. BREZEANU, STELIAN, O istorie a Bizantului, Bucuresti, Editura Meronia, 2004.

2. MORRISSON, CECILE, Cruciadele, traducere de Razvan Junescu, Bucuresti, Editura Meridiane, 1998.

3. MUNTEAN, VASILE V., Bizantinologie, vol. II, Timisoara, Editura Invierea - Arhiepiscopia Timisoarei, 2000.

4. OBOLENSKY, DIMITRI, Un commonwealth medieval: Bizantul - Europa de Rasarit, 500 - 1453, Colectia ,,Istorie - Opere fundamentale", traducere de Claudia Serban, postfata de Nicolae-Serban Tanasoca, Bucuresti, Editura Corint, 2002.

5. PAPACOSTEA, SERBAN, Romanii in secolul al XIII-lea - Intre Cruciata si Imperiul mongol, Colectia ,,Biblioteca Enciclopedica de Istorie a Romaniei", Bucuresti, Editua Enciclopedica, 1993.