Dreptul Iov

Introducere

Sfânta Scriptură are numeroşi drepţi pe care noi astăzi îi cinstim şi care sunt un exemplu viu de urmat

Anunţarea temei

Astăzi în cele ce urmează vom vorbi despre dreptul Iov, model de răbdare în suferinţă şi încredere în Dumnezeu

Tratarea

În ţinutul Uz era un om drept şi temător de Dumnezeu pe care-l chema Iov. El avea şapte feciori şi trei fete, fiind cel mai de seamă şi bogat om al răsăritului deoarece Domnul pentru iubirea şi credinţa lui, i-a dat drept răsplată multe bogăţii. Vrând Dumnezeu să-i încerce credinţa i-a îngăduit satanei să-i facă o mulţime d enecazuri. Într-o zi când feciorii şi fetele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, Iov află de la o slugă, că slugile sale au fost omorâte, iar boii i-au fost furaţi. Nu a trecut mult timp şi un alt supus a venit şi l-a anunţat că oile şi supraveghetorii lui au ars şi de la altă slugă află că i-au fost furate şi cămilele. Tot în aceeaşi zi află şi de cutremurul care i-a nimicit pe copii lui.

Cu toate aceste suferinţe Iov rămâne încredinţat în purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi nu rosteşte nici un cuvânt de hulă împotriva Creatorului.el îşi fâşie veşmântul se rade pe cap şi se îmbracă într-un sac punându-şi cenuşă pe el. şi rosteşte remarcabilele cuvinte: Domnul a dat, Domnul a luat fie numele Domnului binecuvântat.

Văzând diavolul că Iov nu cedează în faţa ispitelor, atunci el se duce în Faţa lui Dumnezeu şi îi spune Acestuia că Iov Îl va blestema dacă el se va atinge de oasele şi carnea lui. Având aprobarea lui Dumnezeu, cu condiţia de a nu se atinge de sufletul lui, diavolul îi dă lui Iov lepră din tălpile picioarelor până în creştetul capului. După ceva vreme Iov a luat un ciob pentru a se scărpina, scoţându-şi din rănile corpului viermi. Cu toate că nevasta lui îl îndemna să-l blesteme pe Dumnezeu, Iov nu a păcătuit înaintea Domnului şi se alina în cuvintele: Dacă am primit din mâna Domnului pe cele bune nu este cu cuviinţă oare să le primim şi pe cele rele.

Aflând despre necazurile care sau abătut asupra lui Iov, tei prieteni ai lui, şi anume: Elifaz, Bildat, Ţofar, au venit la Iov pentru al susţine moral. Văzându-i suferinţele pe care le îndura în cele 7 zile în care au stat lângă el, ei îşi dau cu părerea spunându-i lui Iov că suferă ca pedeapsă a unor păcate săvârşite înaintea lui Dumnezeu care nu au fost mărturisite. Iov se apără împotriva prietenilor spunând că Dumnezeu ştie bine ce a fost viaţa lui, dar îl pune la încercare ca aurul în topitoare. Iov îşi arată încrederea în Dumnezeu spunând că: „răscumpărătorul meu este viu şi în ziua cea de pe urmă va ridica din pulberea aceasta pielea mea ce se destramă şi afară de trupul meu voi vedea pe Dumnezeu”. După ce conversaţia dintre Iov şi prietenii săi a luat sfârşit Dumnezeu s-a arătat în furtună şi a grăit către Elifaz spunându-i că mânia dumnezeiască arde împotriva lui şi împotriva celor 2 prieteni. Dumnezeu a lăudat credinţa lui Iov şi a binecuvântat sfârşitul vieţii dreptului mai bogat decât începutul ei. Dându-şi seama de greşeala făcută soţia şi prietenii lui Iov şi-au cerut iertare atât în faţa dreptului cât şi în faţa lui Dumnezeu. Iov a mai trăit după aceasta 140 ani având iarăşi feciori şi fice şi o stare materială foarte bogată.