Dragoste, smerenie și chenoza

Dumnezeu este iubire (Ioan 4: 8) ne spune Sfanta Scriptura si totodata smerenie dupa cum ne spune Mantuitorul Insusi: Invatati de le mine ca sunt bland si smerit (Matei cap. 7) Dumnezeu l-a creat pe om din iubire, pentru ca acesta sa se impartaseasca de slava sa cea negraita dar omul prin neascultare calcand porunca este izgonit din rai fagaduindu-i-se totodata de Dumnezeu (care nu voieste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu) un rascumparator care sa le redea starea pe care o pierdusera. Dupa cum am amintit Dumnezeu a randuit ca Rascumparator pe Fiul Sau cel Unul Nascut din veci, ca sa infaptuiasca mantuirea pentru toata lumea (obiectiva); deci creand faptura mainilor sale din iubire si parandu-i rau de caderea ei, tot din iubire o mantuieste dupa cum marturiseste Sfanta Scriptura caci asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau cel Unul Nascut l-a dat ca sa fie rastignit (Ioan III: 16) Dumnezeu S-a Intrupat, adica S-a facut om (Dumnezeu desavarsit si om desavarsit) din libertate deplina si dragoste pe masura libertatii, pentru a vindeca neascultarea noastra Astfel chenoza este un act al libertatii si al dragostei, un act care indica initierea unei persoane Cand dragostea este intensa si mai puternica decat noi ne debordeaza inima zice Nicolae Cabasila. Tot astfel dragostea lui Dumnezeu pentru oameni il face sa reverse in afara de El insusi. Nici o speculatie nu poate ingradi libertatea si dragostea personala creatoare a Treimii. Cele doua pozitii antinomice, a transcendentei si a Revelatiei, sunt in acord in Sfanta Scriptura; ele sunt puse chiar intr-o relatie interioara, tocmai pentru a da si mai mare relief dragostei si libertatii. Dragostea lui Dumnezeu, este viata nu numai a dumnezeirii, ci se revarsa haric si in afara; iar conceperea ei tin afara constituie temeiul actului creator, caci creatia insasi este o chenoza. Si aceeasi dragoste intemeiaza si intruparea Fiului lui Dumnezeu in firea noastra lipsita de slava si in modestele noastre insusiri. Ne-o spun Insusi domnul, cand zice: atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe Ful Sau cel Unul Nascut (Ioan 3: 16). Si desi sunt nevazut din fire, El se face pentru noi vazut prin condescendenta. Caci tinuta transcendentei Sale este pusa deplin in valoare pe baza condescendentei si numai in relatie cu ea, observa profund un teolog apusean. Potrivita in acest sens, Chenoza ne apare drept expresia maxima a iubirii si daruirii lui Dumnezeu prin smerenie Intreg misterul iconomiei zice Sf. Chiril al Alexandriei, sta in golirea de sine si coborarea Fiului lui Dumnezeu la noi. privind un om, ucenicii au vazut constiinta clara ca au in fapt pe Dumnezeu intrupat: Viata care era la Tatal am vazut-o, am pipait-o cu mainile noastre (Ioan I: 1) Am mancat si am baut cu El, vor spune ei mai tarziu. Ca o mama aplecand si hranind pruncul cu laptele fiintei ei, si Fiul lui Dumnezeu aplecandu-se ne hranesti iconomic prin chenoza cu ...