Dimensiunea religioasă a existenței de la scriptură la scriitură în cultura română

Dimensiunea religioasă a existenţei De la Scriptură la scriitură în cultura română

Spaţiul eclezial

Religia este o componentă importantă a culturii unui popor. Sentimentul religios se manifestă atât în cadrul bisericii, cât şi dincolo de zidurile ei. În biserică, legătura Dumnezeu se exprimă public, prin mijlocirea clerului, după o anumită rânduială. Totodată credinţa se oglindeşte în modul de a gândi al oamenilor, în modul de a se exprima, în obiceiurile lor, în creaţia de tipul arhitecturii, artelor plastice, literaturii, muzicii.

Componenta religioasă a culturii române este foarte vie în perioada premodernă. În Evul Mediu, creştinismul, care fusese adoptat timpuriu de strămoşii românilor, devine o religie bazată pe carte. Cuvântul scris – mai întâi, manuscris, apoi tipărit-circulă prin intermediul cărţilor de cult în limba slavonă întrucât traducerea cărţilor de cult greceşti a fost determinată de nevoia Bizanţului de a creştina popoarele slave. În acest scop, Chiril şi Metodiu au tradus Biblia şi cărţile liturgice în slavonă şi le-au făcut să circule în tot spaţiul sud-est european.

Religia şi literatura dezvoltă, începând cu secolul al XVI-lea un palier comun, în care prelaţii şi cărturarii contribuie la modelarea limbii române în dorinţa de a da glas credinţei. La acest palier participă şi cultura populară, prin componenta religioasă, creştinismul popular, şi prin creaţia folclorică.

Începuturile literaturii religioase în spaţiul românesc

Literatură religioasă română în limba slavonă – determinată de traducerea cărţilor sfinte de către Chiril şi Metodiu în slavonă, între secolele al XV-lea şi al XVI-lea:

- Viaţa Sfântului Ioan cel Nou de Grigore Ţamblac (1364-1420).

- două scrisori ale acestui călugăr, Nicodim, către Eftimie, patriarh de Târnovo.

- Pripealele călugărului Filotei, fost logofăt al lui Mircea cel Bătrân.

- Viaţa Sfântului Nifon de Gavril, călugăr athonit.

- Liturghierul tipărit de călugărul Macarie în 1508.

Literatură religioasă tradusă în limba română – determinată de reformă:

- manuscrise cu traduceri ale cărţilor bisericeşti din prima jumătate a secolului al XVI-lea, în Maramureş.

- Catehism, tipărit în 1544.

- Evangheliar, 1551 – 1553, tipărit de Filip Moldoveanul.

- Două Cazanii tipărite de diaconul Coresi în 1564 şi 1581 la Braşov.

- Cartea românească de învăţătură a dumenecelor de preste an tradusă de mitropolitul Varlaam, în 1643.

- Traducerea parţială a Vechiului Testament, sub numele de Palia de la Orăştie, în 1582.

- Traducerea integrală a Noului Testament de la Bălgrad de către mitropolitul Simion Ştefan, în 1648.

- Traducerea şi tipărirea integrală a Bibliei de la Bucureşti, 1688.

Dimensiunea religioasă a existenţei

De la Scriptură la scriitură în cultura română