Cunoașterea lui Dumnezeu

Sf. Vasile cel Mare (Scrisoarea 234, I): Il cunoastem pe Dumnezeul nostru din energiile Sale, insa nu afirmam ca ne putem apropia de esenta Lui. Energiile Lui coboara la noi, insa esenta Lui ramane neabordabila. Grigore a explicat astfel transcedenta lui Dumnezeu in termeni legati de esenta Lui si imanenta Lui in termeni ce tin de energiile Sale. Prin energiile Lui locuieste Dumnezeu in oameni; energiile Sale sunt sinonime cu harul Sau. Dumnezeu exista in energiile Sale si deci harul nu este chiar un dar sau un obiect personal al lui Dumnezeu, ci este El Insusi care se comunica oamenilor prin energiile Sale. Desi considera ca Dumnezeu nu este natura, deoarece este deasupra intregii naturi; nu este o fiinta, caci este deasupra tuturor fiintelor. Nici un lucru din toate cele create nu are si nu va avea nici macar cea mai mica comuniune cu natura suprema sau apropiere de ea (Omilia 16, P. G. cli, 193), Grigore sustinea ca sfintii au fost indumnezeiti prin harul lui Dumnezeu, prin experienta directa. Ei il cunosc pe Dumnezeu, nu in esenta Lui, ci prin energiile Sale. Deoarece Dumnezeu este lumina (1 Ioan 1, 5), se considera ca experienta energiilor Sale ia forma luminii. Viziunea isihastilor nu cuprindea o lumina creata, ci Lumina lui Dumnezeu-Tatal, identica cu Lumina Necreata care l-a inconjurat pe Hristos pe Tabor. Desi aceasta Lumina nu e o lumina materiala, care sa poata fi simtita, ea poate fi vazuta de un om ale carui simturi, cat si suflet, au fost transformate. E bine sa luam seama la aceasta unica filosofie minte-trup a crestinilor ortodocsi, deoarece ea a jucat un rol major in practica lor mistica.

Trei sunt caile prin care ajungem la cunoasterea si comuniunea mistica cu Dumnezeu: teologia, asceza si sfanta rugaciune. Prin aceste trei cai au umblat toti sfintii si au ajuns la cea mai inalta treapta de unire cu Dumnezeu, anume la contemplarea si vederea lui Dumnezeu, adica pana la rapirea in trup sau afara de trup , cum a ajuns si Sfantul Apostol Pavel. Dintre acestea, cea dintai si mai la indemana tuturor este sfanta rugaciune, facuta cu credinta si din toata inima. Prin ea ne unim cel mai usor cu Dumnezeu si fara ea ne departam cel mai mult de Dumnezeu, precum spune un sfant parinte: Nimic nu lipeste pe om de Dumnezeu mai mult ca rugaciunea. (Parintele Cleopa) Cuvantul care are inteles si este folositor sufletului este dar al lui Dumnezeu. Iar vorba cea desarta, care cauta sa masoare cerul si pamantul, marimea soarelui si departarea stelelor, este o nascocire a omului care se osteneste in desert. Caci cautand cele ce nu folosesc nimic, osteneste in zadar, ca si cum ar vrea sa scoata apa cu ciurul. Deoarece este cu neputinta oamenilor a afla acestea. (Antonie cel Mare) 7 Scriptura de aceea ne indeamna sa dobandim cunostinta lui Dumnezeu, ca sa-L slujim Lui cum se cuvine prin fapte. (Marcu ...