Creștinismul în 500 d Hr

In anul 500 d. Hr. , Biserica Crestina era dominata in cea mai mare parte a lumii mediterane si a Europei occidentale. Crestinismul incepuse ca o secta evreiasca, insa primul sau mare misionar, Sfantul Pavel, a transformat-o intr-o religie dispusa sa accepte convertiti de orice apartenta rasiala sau religioasa care erau pregatiti sa fie botezati. Mesajul sau de dragoste si toleranta, simtul de comunicatie pe care il sau aderentii sai si inportanta pe care o dadea vietii de apoi a facut-o populara. In ciuda persecutiei, ea inflorit, iar cand Inparatul Constantin s-a convertit in anul 324, ea a pus repede in unbra toate cultele si religiile rivale. Au pornit misiuni din lumea romana pe Nil in jos, unde au convertit locuitori Etiopei, si pana in India.

In anul 500, biserica este organizata intr-o serie de episcopii, dintre care cele mai inportantante erau Roma, Constantinopol, Edessa, Antiohia si Alexandria. Episcopia de la Roma era ceea ce mai vulnerabila dintre acestea, pentru ca nu avea protectie politica fata de triburile barbare, in timp ce episcopiile din este aveau protectia Inperiului Oriental condus din Constantinopol. Episcopii erau autoritatiile superioare in cadrul bisericii, insa a existat o miscare monastica inportanta, care s-a dezvoltat in traditia de a deveni un pustinic si a trait in afara societati normale pentru a forma o comunitate cu Dumnezeu. Credinta de baza a crestinilor era ca Dumnezeu atotputernic este o trinitate: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul (Iisus) si Dumnezeu Sfantu Duh; si ca Dumnezeu si-a dat fiul pentru a ispasi pacatele umanitatii. Sfanta Treime avea multe interpretari. Daca, de exemplu, Iisus nu a existata inainte de a fi fost conceput de in Maria, cum ar fi putut sa faca parte din Sfanta treime inainte de acel moment? Un preot, Arie, a ajuns la concluzia ca Iisus este divin, dar nu intocmai egalul lui Dumnezeu. Sinodul din Niceea a decis ca arianismul este o erezie. Cu cativa ani mai tarziu Nestorius, patriarhul Constantinopolului, a ajuns la concluzia ca Iisus trebuie sa fi fost doua personae separate, una divina si una umana. Biserica oficiala a hotarat ca Iisus este intra-adevar divin si face parte din Sfanta Treime insa el avea doua naturi, una umana si una divina- nu era doua fiinte separate. Nestorianismul a fost si el etichetat drept herezie. Pana in anul 500 a aparut o noua erezie, monofizitismul, care a declarat ca Iisus nu are doua naturi, ci era complet divin. Aceasta doctrina a fost cea care a determinat cateva biserici orientale- armeana, etipeana, copta si iacobita- sa se desprinda pentru totdeauna de celelalte parti ale biserici.

Ganditori crestinii Multi mari ganditori descrisera esenta credintei crestine pana in anul 500: ideile lor erau bazate pe scrieri despre viata si invataturile lui Iisus, in special pe evanghelii, din care existau multe versiuni. Interpretarea acestor lucrarii si in asamblarea lor in Biblie a fost o sarcina inportanta in care Sfantul Ieronim a ...