Copilăria lui Iisus

Isus isi petrecu copilaria in casa dulgherului Iosif, in micul orasel Nazaret.

Iosif lucra in atelierul sau, iar Maria facea mancare. Isus crestea; el se facea mare si tare.

Toata lumea il iubea. Copiii si oamenii mari.

El semana cu ceilalti copii; el era un baiat ca toti baietii. Si totusi era diferit de ceilalti.

Nu facea niciodata nici un rau. Era un copil sfant. Si aceasta pentru ca era Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu din ceruri era tatal sau.

Oamenii nu stiau aceasta. Ei credeau ca Iosif era tatal sau.

In fiecare an, Iosif si Maria faceau o calatorie. Mergeau la Ierusalim, unde se gasea frumosul templu. Acolo era o sarbatoare mare. Era sarbatoarea pastelui. Toti locuitorii Israelului mergeau acolo.

Isus nu avusese inca voie sa mearga acolo. Fusese prea mic pentru asa o calatorie lunga.

Dar cand implini doisprezece ani, avu voie sa mearga pentru prima data, la Ierusalim.

Era o calatorie frumoasa. Se urca, se cobora. Multi oameni mergeau impreuna cu Isus si parintii lui la sarbatoarea pastelui. Toti oamenii mergeau cantand.

Si in sfarsit ajunsera pe un munte inalt, de unde se puteau vedea casele albe ale Ierusalimului. Ce bucurosi erau ei. Se vedea si templu, alb ca si casele, dar cu acoperisul din aur. Era casa cea mai frumoasa din tot orasul.

Era casa lui Dumnezeu.

"Este casa tatalui meu," se gandi Isus. El era tare fericit ca se gasea acolo.

Intrara in frumosul templu, caci acolo se tinea sarbatoarea.

Adusera o jertfa si se rugara.

Si Isus se ruga. El vorbea cu tatal sau, din ceruri.

El gasea ca era minunat sa fi in templu. El se gandea: "De fapt, aici e locul meu. In casa tatalui meu. Aici vreau sa locuiesc mereu."

El spera ca sarbatoarea va dura mult timp.