Conferința Misionară Mondială de la Edinburgh

Introducere

Creștinismul primar s-a caracterizat printr-o mare râvna de a propovădui Evanghelia, dând naștere unei adevărate activități misionare pe care o făceau nu numai apostolii, diaconii şi evangheliștii, ci fiecare credincios în parte De exemplu, după uciderea lui Ştefan s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim Aceasta i-a determinat pe mulți creștini să se împrăştie prin Iudeea şi Samaria “Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul” ( Fapte 8:4 ) Fiecare creștin era un adevărat misionar, datorită acestui spirit evanghelistic, Cuvântul Domnului a atins granițele Imperiului Roman şi chiar le-a depășit Prima arie de răspândire a fost Asia Mica, apoi Grecia şi Roma Alexandria, din nordul Egiptului, impreună cu Antiohia şi Roma au devenit mari centre de evanghelizare În afara Imperiului Roman putem vorbi de evanghelizarea Mesopotamiei, Persiei şi Indiei Astfel, în sec al II-lea este pomenit Abgar din Edessa ca primul monarh creștin , Armenia este pomenită în sec III-ea prima ţară creștina Este cunoscut numele lui Grigore, supranumit “iluminatorul” Se istorisește ca doi prizonieri fenicieni au dus Evanghelia in Etiopia În anul 338, patriarhul din Alexandria a consacrat ca episcop pe Frumentius, formând Biserica etiopiană coptica Acestea fiind doar câteva din inițiativele spiritului misionar care îi mistuia pe primii creștini

Conferința Misionară Mondială de la Edinburgh

Conferința Misionară Mondială de la Edinburgh a avut loc în anul 1910 şi a început lucrările în seara zilei de 14 iunie, în Sala de Adunare a Bisericii Libere Unite a Scoţiei, în umbra faimosului castel din Edinburgh După rugăciunea de deschidere, președintele conferinței, Lordul Balfour of Burleigh, a citit scrisorile de salut din partea Oficiului Colonial al Imperiului German, a lui Theodore Roosvelt, fostul președinte al Statelor Unite ale Americii şi a regelui George al V-lea al Angliei, suveranul cel drept, care doar cu o lună în urmă preluase tronul Imperiului Britanic de la tatăl său, Edward al VII-lea, un om nehotărât După citirea ultimei scrisori, delegații s-au ridicat spontan şi au cântat “God save the king”

Vorbitorii din acea seară au fost:

Lordul Burleigh, care şi-a exprimat speranța ca “unitatea începuta pe câmpul de misiune şi va extinde influenţa asupra ţării noastre şi asupra vechilor civilizații”, arhiepiscopul de Cantebury, care a spus ca unii dintre cei prezenți “nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”

Robert E Speer, om de stat şi misionar american, care i-a îndemnat pe delegați să nu uite că nimeni nu-L poate urma pe Hristos cu adevărat, “dacă nu-L urmează până la marginile pământului”, apoi i-a îndemnat să fie încrezători ca “Hristos ne vă folosi pentru cucerirea imediată a întregii lumi, prin credința noastră cea vie”

În zile următoare discurusile dramatice au fost însoţite de o serie de dezbateri pe cele opt teme ale conferinței Pentru fiecare temă, a fost publicat un volum separat de rapoarte Autorii acestor rapoarte au folosit peste o mie de chestionare completate de misionarii de pe teren Temele luate în discuție au fost următoarele:

1 Răspândirea Evangheliei în întreaga lume necreștina,

2 Biserica pe câmpul de misiune,

3 Locul educației în viața creștina naționala,

4 Mesajul misiunilor creștine în relație cu credințele necreștine,

5 Pregătirea misionarilor

6 Tarile-sursa ale lucrării misionare

7 Lucrarea misionară şi guvernarea politică

8 Promovarea unităţii creștine

Reputați misionari britanici, americani şi europeni din întreaga lume au condus discuțiile, care erau deseori presărate cu relatări – bazate pe experiențe personale – de pe câmpul de misiune

INSTITUTUL TEOLOGIC BAPTIST DIN BUCUREȘTI TEOLOGIE BAPTISTA TEOLOGIE PASTORALA