Aspecte Creștine și Păgâne în Ritualul Botezului

I.Introducere

În prima zi după naşterea pruncului, preotul rosteşte o rugăciune de sfinţire a apei, prin care cere iertarea păcatelor, îndepărtarea răutăţilor şi vindecare. Se citesc apoi rugăciuni pentru iertarea păcatelor şi curăţirea femeii lăuze. Apa sfinţită este păstrată în casa în care locuieşte copilul şi se stropesc cu ea mama, copilul şi restul familiei.

După tradiţie, în a opta zi de la naştere, care este simbolul împărăţiei lui Dumnezeu, nou-născutul este dus la biserică, pentru a i se pune numele. Pruncul este însemnat de către preot cu semnul Sfintei Cruci, la frunte, la gură şi la piept. Apoi, se rosteşte o rugăciune în care se pomeneşte pentru prima dată numele copilului, prin cuvintele: Să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău acesta (se rosteşte numele) şi să se însemneze Crucea Unuia-Născut Fiului Tău în inima şi în cugetul lui. Preotul ia copilul în braţe şi face cu el semnul Sfintei Cruci, cântând troparul şi condacul Întâmpinării Domnului.

I.1Bucuria naşterii

În popor, după momentul naşterii şi după asa-numita slobozire a casei, exista obiceiul ca mama să primească vizite. Moaşa îi lega tinerei mame la gât un fir roşu, pentru a ţine departe relele. În Bucovina, se obişnuia ca moaşele să facă un canaf de lână roşie şi să-l bată cu un cui deasupra uşii. În Dobrogea, în pragul uşii se implanta, în acelaşi scop, un cuţit, iar în leagăn se puneau două ace, pentru ca nou-născutul să fie ferit de spiritele rele. Tradiţia aceasta se pare că ar fi moştenită de pe vremea romanilor, care aveau o zeiţă apărătoare a odăii în care se născuse pruncul numită Carna sau Cardea. Despre ea se credea că stă la uşă şi la fereastră şi nu lasă spiritele rele să intre în încăpere. Tot pentru a apăra copilul şi pe mama lui de spiritele necurate, în Bucovina tradiţia cerea ca, din ziua naşterii şi până după botez, în fiecare noapte să ardă neîntrerupt o lumânare în casa unde s-a născut pruncul.

Despre copilul care la naştere pică pe mâna dreaptă se credea că toată viaţa lui va fi dreaptă, în timp ce, dacă pica pe mâna stângă, va avea parte de multe încercări. Când se năştea un băiat, se spunea că de bucurie râd şi chetorile de la casă, pentru că băieţii se pot lesne căsători. Când se năştea o fată, se zicea că pereţii casei plâng, pentru că fata era vazută ca o piatră în casă. Se credea, de asemenea, că încă de la naştere, viaţa pruncului era scrisă în cer în cartea sorţii, de unde şi zicala aşa i-a fost scris sau aşa i-a fost soarta. Dacă se năştea într-un ceas bun, viaţa lui avea să fie plină de noroc. Dacă, din contra, se năştea într-un ceas rău, toată viaţa avea să fie nefericit. Dacă un copil se naşte duminica sau într-un praznic mare, de exemplu în ziua de Crăciun sau de Paşti, se crede că este deosebit de norocos şi că va ajunge om de seamă. Din contra, dacă se naşte sâmbăta, se crede că nu va trăi mult. Tot la naştere, se spunea că fiecare copil primeşte câte o stea: atât timp cât steaua străluceşte pe bolta cerească, atât trăieşte si cel ce e guvernat de ea. De aici şi credinţa potrivit căreia, ori de câte ori cade o stea moare un om.

II.Taina Sfântului Botez

Din cele mai vechi timpuri creştine, Sfânta Taină a Botezului a fost actul prin care cineva devenea membru al Bisericii. Botezul este condiţia esenţială pentru primirea celorlalte Taine. Ceremonia religioasă se concentrează în jurul momentului cufundării pruncului în apă, de trei ori, în numele Sfintei Treimi (cele trei cufundări simbolizează cele trei zile petrecute de Hristos în mormânt). Prin această cufundare, copilul renaşte la o nouă viată, în Hristos. Rânduiala botezului presupune pregătirea prin post (din partea naşilor si a părinţilor), lepădările sau renunţarea la omul cel vechi, prin exorcizarea forţelor demonice, mărturisirea credinţei adevărate prin rostirea de către naşi a Crezului, Simbolul credinţei, cufundarea în apă sfinţită, simbol al morţii si Învierii în Hristos, al trecerii de la o existenţă după trup la una după Duh, invocarea numelui Sfintei Treimi de către preot, prin care cel nou botezat dobândeşte chipul si asemănarea lui Dumnezeu. Botezul se încheie cu Taina ungerii cu Sfântul Mir sau Taina Mirungerii, prin care cel botezat primeşte pecetea harului Sfântului Duh. După Botez, pruncului i se dă Taina Sfintei Împărtăşanii, pentru ca renaşterea spirituală dobândită prin botez să fie împlinită prin împărtăşirea cu trupul si sângele lui Hristos.

Simion Florea, Marian, Naşterea la români-studiu etnografic, Editura Saeculum, Bucureşti 2008.

Branişte , Pr. Prof. Dr. Ene, Liturgică Specială, Editura Nemira.

Cojocaru , Dr. Nicolae,Istoria Tradiţiilor şi obiceiurilor la români, volumul I, Editura Etnologică, Bucureşti 2008.

Argatu, Pr.Ioan, Ne vorbeşte părintele Ilarion Argatu-pe treptele suirii către cer, Editura Mila Creştină, 2006.

http://www.daciccool.ro/tradiţii/legende-datini-şi-obiceiuri.

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ DUMITRU STĂNILOAE