Arhivele Papale

Istoricul arhivelor papale

Arhivele secrete ale Vaticanului desfaşoara o activitate specifică care vizează păstrarea

şi convervarea atat a faptelor cat şi a documentelor referitoare la conducerea Bisericii. Acestea servesc, în primul rând, Pontifului Roman şi Sfâtului Scan şi în al doilea rand ofera serviciile sale oamenilor de stiinta de toate credinte, de toate neamurile.

Numele actual „Archivio Segreto Vaticano” a fost dat la mijlocul secolului al XVII-lea, cand, ca si astazi, a fost dat arhivelor private ale Papei (secretum) peste care acesta a exercitat jurisdictie suprema si unica.

Totalitatea documentelor moştenite a fost gazduite in depozite vaste pe o perioada de aproximativ XIII secole (sec VIII pana in sec XXI). În acele depozite se regăsesc peste 600 de colectii si sunt stocate pe mai mult de 85 de km liniari de rafturi, dintre care unele se afla in Bunker, un depozit subteran de 2 etaje situat sub muzeul Vaticanului.

In 1881, Papa Leo XIII a deschis usele arhivelor secrete ale Vaticanului cercetatorilor, acestea devenind una din cele mai renumite centre de cercetare istorica din lume.

De-a lungul anilor, uşile la depozitele de arhive secrete ale Vaticanului s-au închis şi s-au deschis de nenumărate ori. Astfel, în cele din urmă, Papa John Paul II a acordat accesul pentru consultarea informaţiilor a arhivelor Vaticanului prizionerilor de război.

Activitate

Activitatea Arhivelor Secrete ale Vaticanului urmăreşte două obiective. Un prim obiectiv este acela de a proteja şi de a asigura conservarea totalităţii documentelor moştenite, iar cel de-al doilea obiectiv este acela de a oferi acces la acest tezaur al activităţii Bisericii conservată în documente dealungul a mii de ani.

Aceste două obiective au fost exprimate în cuvinte, rostite de Papa Paul VI în faimosul său discurs din 1963, în care el a afirmat că cultivarea arhivelor înseamnă cunoaşterea pe sine şi a celor ce au făcut istorie în lume: „Cântările noastre au devenit ecouri ale trecerii Domnului Iisus în lume. Şi aici, apoi, având istoria imprimată pe hărtii, documente, arhive, înseamnă, prin urmare, că sensul credinţei, sensul Bisericii, ne va fi dat nouă, şi celor ce vor veni, prin povestea trecerii Domnului în lume.”

Patrimoniul

Arhivele Secrete ale Vaticanului reprezintă arhivele centrale ale Sfântului Scaun şi conţin arhivele a diferitelor instituţii private şi publice trimise lor deoarece au un obiectiv real sau deoarece, intenţionat, aşa a decis persoana ce deţinea documentul. Varietatea de arhive cuprinse în Arhivele Secrete ale Vaticanului sunt în număr de peste 600 de fonduri şi care pot fi grupate în următoarele categorii:

- Birouri ale Curţii Romane

Arhivele celor mai vechi instituţii ale Sfântului Scaun, cum ar fi Cancelaria şi Camera Apostolică, sau departamentele desfiinţate, cum ar fi Congregaţiile Romane întemeiate de Sixtus V, Dataria Apostolică, Consistoriul Congregaţiei.

Arhivele fiecărei părticică a Curţii Romane, de exemplu: Secretariatul de Stat, Adunările, Tribunalele, Birourile, Consiliile Papale şi Comisiile Papale.

- Misiuni diplomatice

Arhivele a celor de peste 75 de misiuni diplomatice ale Sfântului Scaun – Nunţiaturile şi Delegaţii Apostolici – răspândiţi în întreaga lume, de la începutul secolului al XVI-lea până la sfârşitul secolului al XX-lea. Reprezentanţii Papei sunt obligaţi să trimită periodic propriile arhive la Arhivele Secrete ale Vaticanului.

- Familii şi persoane singure

Arhivele familiilor aristocrate, care au legături istorice şi tradiţionale cu statul papal, au fost trimise, donate sau vândute Arhivelor Secrete ale Vaticanului la sfârşitul secolului al XIX-lea, pentru a le uşura perioadele de dificultăţi financiare sau pentru a garanta siguranţa documentelor în perioadele de instabilitate politică şi socială. De exemplu: Arhivele Boncompagni-Ludovisi, Arhivele Borghese, Arhivele Della Valle-Del Bufalo, Arhivele Patrizi-Montoro, Arhivele Ruspoli-Marescotti, Arhivele Rospigliosi.

Arhivele produse de unul sau mai mulţi membri ai aceleaşi familii în ceea ce priveşte posturile deţinute la Curtea Romană (Fondo Albani, Fondo Carpegna, Fondo Pio).

Documentele referitoare la persoanele ce au venit la Vatican pentru diferite motive (Fondo Benigni, Carte Piastrelli).