Arhetip și Tip - Teologhisiri

Sfinţii Părinţi au prelungit învăţătura Sfântului Apostol Pavel care-l numeşte pe Hristos: „Chipul lui Dumnezeu Celui nevăzut” cu tema din Facere: omul „după chipul lui Dumnezeu” .

Cuvântul lui Dumnezeu, Persoană Născută din veci din Tatăl, a fost înţeles totdeauna ca Unul, nevăzut, Cel ce ni se face cunoscut prin tot ceea ce a făcut pentru mântuirea noastă. Tot ceea ce există îşi are raţiunea în El, aşa după cum arată Sfânta Scriptură: „Toate prin El sau făcut şi fără de El nimic nu s-a făcut din câte sau făcut” . Astfel că, în Hristos ni se deschide dragostea nesfârşită şi libertatea în Dumnezeu, creaţia însăşi depăşindu-şi starea ei de a fi supusă schimbării. Omul este zidit spre „Hristos Cel istoric, Care a fost Prototipul pe care L-a avut Dumnezeu în minte, atunci când a creat pe primul om” . Ca atare, Cuvântul a creat pe Adam după modelul Său, pentru ca apoi, la plinirea vremii, să Se arate pe pământ Om desăvâşit şi să-şi assume, în timp, firea omenească ca Hristos. În felul acesta, în Ipostasul Logosului divin s-au unit firea divină cu firea umană, împlinindu-se concomitent atât omul, cât şi cosmosul.

În lume s-a imprimat pecetea Lui ca Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu în ea, sau pecetea unei filiaţii şi raţionalităţi de sus. În special omul a fost făcut „după chipul Fiului şi Cuvântului”, care este „Chipul” Tatălui. Iar natura cosmică este prelungirea actuală şi potenţială a omului ca astfel „de chip” .

„Omul ca şi creatură nu este chipul Fiului, la fel cum este Fiul chipul Tatălui. Căci el nu este născut din fiinţa Fiului, cum este Născut Fiul din fiinţa Tatălui, ci este creatură. Fiind după chipul Fiului şi Cuvântului, nu chipul Lui, omul este făcut să aspire spre Tatăl în unire cu Fiul şi prin Fiul, nu să se îndrepte exclusiv spre Fiul, ca Fiul spre Tatăl. Fiul pune în om pecetea Sa de Fiu al Tatălui, ca să fie şi el fiu al Tatălui, dar nu prin fiinţă, ci prin originea ce o are ca şi creatură de la Tatăl. Omul este fiu al Tatălui şi aspiră spre originea personală a vieţii sale prin natura lui, care nu e din fiinţa Tatălui ca Fiul Unul Născut. Omul este creat de Tatăl prin Fiul şi prin aceasta a primit pecetea Fiului” .

Fiul lui Dumnezeu înomenit a realizat mântuirea oamenilor, astfel că fiecare dintre noi îşi găseşte cale spre comuniunea cu Dumnezeu ca şi comunitate de persoane, numai în El dându-ni-se puterea să ieşim deplin din strâmtorarea cea mare a păcatului şi din starea de moarte veşnică .

Logosul divin – Raţiune personală – înomenindu-se, ipostaziază în Sine natura umană, ceea ce înseamnă că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, adică a luat firea umană făcută „după chipul lui Dumnezeu” , pentru a-l ridica pe om la Tatăl. Fireşte, luând firea umană, Logosul nu încetează să fie şi Dumnezeu, dar „ca Dumnezeu, Se face străveziu şi vădit în umanitatea Sa; ca om, pune o notă de apropiere maximă în calitatea Sa de Dumnezeu în raport cu noi şi de Fiu ascultător omenesc în raport cu Tatăl. Unul şi Acelaşi ne cheamă ca Om la răspundere maximă faţă de Dumnezeu, iar ca Dumnezeu, manifestă o responsabilitate maximă faţă de Tatăl, pentru noi…Prin amândouă este Omul desăvârşit, dar este Omul desăvârşit întrucât Acelaşi este şi Dumnezeu” .

Toate aceste reflecţiuni sunt mărturisite de Sfântul Apostol Pavel, care vorbeşte despre Mântuitorul Iisus Hristos că este Fiul lui Dumnezeu: „mai Întâi născut decât toată făptura. Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute.” Şi aşa cum: „este un singur Dumnezeu Tatăl, din care sunt toate şi noi întru El; tot aşa este un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi, prin El” . Mântuitorul Iisus Hristos este, deci, cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, de o fiinţă cu El şi împreună părtaş la facerea lumii. Pentru aceasta „după ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte” .

Acest adevăr evocat de Sfântul Apostol Pavel atestă deplina şi desăvârşita unitate dintre Tatăl şi Fiul înomenit şi pe care Sfântul a cuprins-o în mărturisirea celebră: “ mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” . Prin urmare „întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu – Tatăl” .