Studiu de caz - chiulul, fuga de la școală

Fenomenul chiulului inregistreaza cresteri semnificative an de an, atingand in prezent cote alarmante. Stapanirea si eradicarea lui nu sunt posibile fara dezvaluirea si cunoasterea in profunzime a cauzelor care il genereaza si fara adaptarea si aplicarea unor masuri de interventie eficace.

Procesul de socializare a tinerei generatii este negativ afectat de lipsa reperelor morale si generale de viata, de instabilitatea si fluctuatia situatiilor existentiale, de superficialitatea etaloanelor valorice, care produc frecvent debusolari si deviatii comportamentale.

Pe langa factorii individuali psihologici, o pondere deosebita se atribuie disfunctionalitatilor de diferite genuri, existente la nivelul familiei, al scolii, al grupului de referinta in manifestarea tot mai puternica a acestui comportament la copii si adolescenti.

In prezent, tineretul isi revendica dreptul la o identitate proprie, la o mai mare autonomie morala, revoltandu-se impotriva interdictiilor impuse de varsta si contestand autoritatea adultilor - parinti sau profesori.

Fuga de la scoala e o conduita cu desfasurare limitata in timp, sustinuta de o anumita intensitate a participarii afective, pe fondul existentei motivatiei pentru frecventarea scolii si care trimite la cauze ce tin mai mult de personalitatea elevului si de contextul scolar specific.

Semnificatia si cauzele ce determina fuga de la scoala depind foarte mult de variabila varsta. Astfel, la elevii mici, fuga de la scoala, apare mai mult ca manifestare a fobiei scolare, in timp ce la elevii mari fuga de la scoala apare mai mult ca rezultat al unui proces de deliberare, al luarii unei decizii influentata de contextul afectiv al situatiei, dar care presupune existenta unei optiuni.

Uneori fobia scolara se dezvolta pe fondul unei relatii de dependenta accentuata a copilului fata de parinti. Parintii supraprotectori sau cei dominatori, excesiv de autoritari determina incapacitatea copilului de structurare a autonomiei emotionale in relatiile cu persoanele iubite. Cei mai multi copii cu fobie scolara afirma ca se tem sa mearga la scoala din cauza colegilor violenti sau ca sa evite esecul scolar si situatiile umilitoare; acesti elevi sunt anxiosi, timizi, sunt imaturi social, au o imagine de sine deteriorata si provin, in general, din familii in care stilul educational a fost deficitar sau extremist: parintii fie au neglijat copilul, fie l-au protejat excesiv.

La elevii mari, fobia scolara nu dispare ca motivatie a fugii de la scoala ci imbraca forme specifice: fobia de examen si fobia sociala.

Fobia de examen poate fi normala, ca o consecinta fireasca a aspectelor stresante ale examenului, dar poate fi si nevrotica, ca o reactie devenita reflexa in urma situatiilor stresante repetabile, considerate de subiect ca fiind agresive.

Fobia sociala apare cel mai frecvent in adolescenta si consta in teama de a fi expus observatiei altora in grupurile restranse, cum ar fi clasa de elevi.

Fuga de la scoala intervine fie cand activitatea scolara intra in relatii de concurenta cu unele activitati puternic valorizate de elev, fie cand elevul percepe practicile educationale ale unui anumit profesor ca fiind nedrepte, frustrante (atunci ele are de ales intre doua variante: a ramane la scoala si a gasi acolo o forma de protest sau a pleca de la scoala si a cauta suport emotional in alta parte, pentru a depasi situatia frustranta). Pentru ca reprezinta rezultatul interpretarii/definirii situatiei scolare de catre elevii mari, cercetatorii prefera sa asimileze fuga de la scoala la aceasta varsta cu o forma de rezistenta scolara mai curand decat cu fobia scolara.

Fuga de la scoala este pentru elevii fugari o modalitate de reechilibrare a relatiei lor cu scoala in incercarea de a mentine o imagine pozitiva de sine, dobandind astfel o valoare de supravietuire. Fuga poate fi determinata de complexe afective (sentimente de inferioritate), dar se poate vorbi si de o fuga din independenta, determinata de refuzul de a adera la o alegere facuta de altii, ca o reactie la presiunea exercitata de dorintele adultilor. Din aceasta perspectiva fuga de la scoala apare ce o forma de aparare, motivata de necesitatea de a-si salva propria identitate de tendintele depersonalizatoare ale autoritatilor scolare, manifestate printr-un tip de educatie sau disciplina scolara excesiv de rigide si severe. Intr-un asemenea context, fuga poate reprezenta pentru elev o alternativa posibila de a se afirma, de a-si marca individualitatea, de a-si sustine libertatea, de a rezista la tendinta de inglobare intr-o identitate inautentica.

Considerata un comportament mai mult sau mai putin impulsiv, de indepartare momentana a unui subiect de un anumit spatiu de viata, pe fondul unui conflict de relatie, fuga poate avea variate forme, determinate de motive diferite:

- cautarea solitudinii, ca reactie la o tensiune puternica, intra sau interpersonala;

- dorinta de a fi impreuna cu un anumit partener, de a alcatui un cuplu, de a experimenta un set de relatii privilegiate;

- dorinta de apartenenta la un grup, de a experimenta anumite "ritualuri de initiere";

- atitudinea defensiva in fata autoritatii unui sistem, care il expune pe subiect la consecintele paradoxale ale unei duble constrangeri si il considera unicul responsabil pentru disfunctiile proprii.

CAUZELE FRECVENTEI SCOLARE NERITMICE A ELEVILOR

In urma unui studiu realizat in unitati scolare, gimnaziale si liceale ale municipiului Bucuresti (pe un esantion de 272 cadre didactice si 814 elevi) au fost identificate urmatoarele motive care determina frecventa scolara neritmica a elevilor.

a. in viziunea cadrelor didactice

A - suprasolicitare informationala (29%)

B - carente educationale (36%)

C - lipsa de motivatie a elevului pentru disciplina respectiva (35%)

Alte motive rezultate in urma intervievarilor:

- deficiente in relatia scoala-familie;

- rezultate scolare slabe;

- stilul permisiv al profesorului;

- situatia materiala precara a familiei;

- teama de corigenta.

b. in opinia elevilor

A - atitudinea profesorului, stilul de predare, personalitatea profesorului(45%)

B - suprasolicitarea informationala (44%)

C - alte motive (11%)