Statutul de copil singur

În România de astăzi, pe lângă copiii

abandonaţi în orfelinate sau “uitaţi” pe

străzi, se mai poate delimita o categorie de copii abandonaţi – cei lăsaţi la rude (de obicei bunici) sau la o familie de prieteni apropiaţi- pentru ca părinţii să poată pleca la muncă în străinătate. Visul e utopic să asigure copiilor tot ce au nevoie, într-o lume în care se dezvoltă exponenţial şi oferă atracţii noi zi de zi dar dragostea, liniştea unui cămin, sprijinul şi sfatul în exlorarea lumii care se deschide cu noi şi noi feţe le pot cumpăra, oare părinţii cu aceşti bani?

Este o problemă foarte delicată care afectează evoluţia şi drumul unui copil spre propria devenire, care de cele mai multe ori are o pantă descendentă. Rămaşi singuri, copiii îşi croiesc drumul după propriile lor gânduri şi idei, în general cu o conduită afectată, datorită lipsei controlului din partea unui părinte sau neimplicarea celor ce ar trebui să se ocupe de ei, ajungând să ignore chiar şi reguli simple de politeţe, considerându-le absurde şi ipocrite.

Studiile de specialitate arată că un factor important în dezvoltarea multilaterală a personalităţii copilului, până la vârsta tinereţii este părintele. Lipsa sprijinului şi îndemnului părintesc, lipsa acelui ideal după care copiii îşi construiesc propria personalitate şi propriul tipar de viaţă sunt goluri care le afectează viaţa zi de zi ,prin aceasta şi nivelul lor de pregatire.

Consecinţe care derivă din despărţirea temporară a familiei:

1. copilul se simte abandonat, părăsit, dorul de părinţi îl face să se însingureze, să se izoleze;

2. devine irascibil, convins fiind că i s-a făcut o mare nedreptate;

3. îşi neglijează pregătirea pentru şcoală;

4. poate intra în grupuri periculoase;

5. simte nevoia să le arate colegilor că nu le este inferior şi încearcă să epateze prin diverse gesturi, mai ales dacă părinţii îi trimit bani;

6. situaţia este şi mai gravă dacă traversează adolescenţa, la problemele vârstei adăugându-se şi problemele depărtării de părinţi;

7. există cazuri extreme când copiii fug de la persoanele în grija cărora au fost lăsaţi;

8. lipsa afectivităţii parentale poate avea

consecinţe pe termen lung, poate influenţa

dezvoltarea normală a copilului, atât din punct de vedere fizic dar mai ales psihic;