Perioada Tinereții

1. Inserţia socială şi profesională a tinerilor

Studiile cu privire la perioada tinereţii nu au fost unitare din următoarele motive (E. Verza, U. Şchiopu):

- inserţia socială a tinerilor este diversă;

- tinerii sunt caracterizaţi de o permanentă înnoire de mentalităţi;

- inserţia socială a tineretului nu a pus probleme deosebite în secolele anterioare, fiind tutelată excesiv de adulţi;

Tinereţea cunoaşte ca etape:

a). Subetapa 24-28 ani când unii tineri se află în producţie, alţii îşi realizează studiile superioare. Tot acum perioada adolescenţei este o perioadă de trecere spre statutul biologic potenţial de adult. Tinerii suportă situaţia de provizorat, de oportunităţi sociale. Tinerele trăiesc crize de identitate puternice.

În ierarhia muncii, tânărul are un rol auxiliar, se remarcă dificultăţile de adaptare trăite ca tensiuni interne. Această perioadă de identificare primară profesională nu are prea multe responsabilităţi stabile, integrarea tânărului în colectivul de muncă este problema centrală.

În primii ani de adaptarea profesională are loc şi întâlnirea cu problemele muncii.

Pe lângă adaptarea profesională, tot în perioada 24 – 28 ani mai are loc şi adaptarea la rolul de soţ sau soţie. Căsătoria cel mai adesea este urmată de apariţia unui copil în familie, deci un nou statut se va realiza: statutul de părinte. Tinerele au o mare disponibilitate afectivă pentru realizarea unui cămin.

b). Subetapa 28 – 32 ani este o perioadă de însuşire profundă în muncă şi de identificare verticală în profesie. Astfel:

- s-a realizat adaptarea la locul de muncă;

- ritualul muncii s-a însuşit;

- tinerii simt nevoia permanentă de instruire (mai urmează o facultate, cursuri de limbi străine, cursuri de perfecţionare etc., aderă la un partid etc.);

- se extind relaţiile sociale;

- se multiplică responsabilităţile educative şi gospodăreşti, mai poate apare un copil;

- cerinţa de supraveghere a copiilor captează tânăra familie;

c). Subetapa 32 – 35 ani aduce un nou cerc de integrare socio-profesională şi se caracterizează prin:

- experienţă profesională;

- primirea unor responsabilităţi speciale;

- extinderea unor relaţii oficiale pe verticală;

- stabilizarea vieţii de familie;

- extinderea loisirurilor;

- intensă activitate profesională etc.;

Problemele integrării sociale

Integrarea este un proces complex care se poate realiza datorită resurselor şi capacităţilor deosebite ale tinerilor.

Integrarea socială se realizează în mai multe direcţii:

- integrarea profesională ridică cele mai mari probleme datorită unor cauze obiective (proastă organizare a locului de muncă, neîndeplinirea sarcinilor de muncă, incompetenţa unor conducători de întreprinderi, climat negativ etc.) şi subiective (necunoaşterea greutăţilor de la locul de muncă, formularea unor idealuri care depăşesc posibilităţile de realizare, deficienţe profesionale);

- şocul realităţii este fenomenul definit de Hall, Schneider şi Nygren determinat de contactul tinerilor cu profesiunile. Integrarea în muncă generează un grad de anxietate, noii veniţi pot fi primiţi cu reticenţă de colectiv.