Pedagogie versus Andragogie

Literatura de specialitate promovează ideea conform căreia instruirea adulţilor trebuie abordată într-o altă modalitate decât cea a copiilor şi adolescenţilor. Afirmaţia că profesorii care învaţă adulţii ar trebui să utilizeze alte stiluri de predare decît cele pe care le folosesc instruind preadulţii este bazată, în speţă, pe „opiniile profesioniştilor, asumţiile filozofice asociate psihologiei umaniste şi teoriile instruirii adulţilor, dezvoltării şi socializării” (Beder, Darkenwald, 1982, p. 143). În continuare vă propunem analiza principalului model de învăţare a adulţilor.

Educaţia adulţilor a fost studiată încă din antichitate. Marii maeştri, ca Aristotel, Socrate, Cicero, Confucius, au învăţat adulţi. Graţie experienţei lor, aceştia considerau învăţarea ca un proces de cercetare activă.

Andragogia poate fi definită astfel:

- ştiinţa care se ocupă cu metodele de educaţie a adulţilor;

- domeniu de cunoaştere şi practică socială al cărui obiect specific este ajutorul educativ în

folosul adulţilor;

- formă de învăţare facultativă pentru adulţi;

Andragogia studiază factorii economici, socio-politici, dar şi culturali, psihici şi psihologici care influenţează şi marchează educaţia adulţilor. Este ştiinţa care îşi propune să identifice şi să dezvolte abilităţile şi atitudinile acestora, având un rol major în ameliorarea activităţii educative şi implicit să determine creşterea profitabilităţii activităţii adulţilor.

În învăţarea formală, andragogia operează cu 5 caracteristici considerate principii:

a) 3 principii pentru instructori

- instructorii trebuie să ştie de ce un anumit lucru este important pentru a fi învăţat;

- instructorii trebuie să înveţe cum să ştie ei mai întâi;

- instructorii să fie ei înşişi profesionişti şi să se bazeze pe experienţa proprie;

b) 2 principii pentru cursanţi

- adulţii nu vor învăţa până când ei nu vor fi motivaţi,

- adulţii cer ajutor să-şi depăşească inhibiţiile, comportamentul şi crdinţa lor despre învăţat;

Cercetătorul M.Knowles (1984) a creat modelul andragogic în opoziţie cu pedagogia. Astfel, andragogia se bazează pe faptul că adultul, ca educabil, este caracterizat prin:

- autoconceptualizare independentă

- motivaţie intrinsecă

- experienţă anterioară profundă şi vastă

- montaj psihologic pentru a învăţa

- orientarea spre un scop bine definit

Pedagogia este arta şi ştiinţa de a educa copiii şi este fundamentată pe convingerea că profesorul ar trebui să orienteze instruirea spre expectanţele societăţii, urmând un curriculum standardizat.Un aspect important, atunci când comparăm andragogia cu pedagogia, este faptul că învăţarea adulţilor diferă de cea a preadulţilor. Modelul pedagogic tradiţional nu este potrivit învăţării la adulţi deoarece:

- adulţii au un grad înalt de curiozitate epistemologică;

- sunt mai motivaţi să înveţe, mai perseverenţi;

- ştiu exact ce doresc să înveţe;

- sunt mai receptivi la aplicaţiile practice ale cunoştinţelor teoretice;