Modalități de prevenire și educare a tulburărilor de comportament

Un elev este adaptat şcolar atunci când realizează adaptarea pedagogică (instrucţională) şi adaptarea relaţională. Prima înseamnă disponibilitatea elevului de a-şi însuşi informaţiile transmise şi de a le operaţionaliza în mod creativ. Cea de-a doua se referă la capacitatea elevului de a relaţiona cu profesorul şi cu ceilalţi elevi, de a interioriza normele şcolare şi valorile sociale acceptate.

Nu este uşor, nici chiar pentru psihologi şi pedagogi experimentaţi, să se definească multiplele cauze ale comportamentului şcolar deviant. Iată câteva dintre acestea, după Saunders şi W. Gnagey:

1. Antipatia în raport cu şcoala. În acest caz, profesorul trebuie să ducă o muncă sisifică de motivare a elevilor, prin:

- a avea aşteptări maxime în raport cu elevii;

- a fi plin de entuziasm pentru obiectul de studiu;

- a comunica elevilor scopurile urmărite, mijloacele şi strategia pe care intenţionează să le utilizeze în acest scop.

În acest fel se determină la elevi asumarea de responsabilităţi şi creşterea întăririlor pozitive, prin atingerea obiectivelor propuse;

- a stabili o atmosferă empatică în clasă;

- a implica elevii în mod activ în procesul de predare / învăţare;

- a sublinia că fiecare lecţie transmite ceva foarte important pentru viaţa elevilor;

- a cultiva încrederea în sine a elevilor;

- a folosi interesele şi cunoştinţele anterioare ale elevilor;

- a utiliza curiozitatea naturală a elevilor, aducându-le în faţă un arsenal variat de tehnici şi mijloace;

- a provoca elevii prin solicitările la care trebuie să răspundă şi care nu trebuie să fie nici excesiv de uşoare, dar nici exagerat de dificile;

- a întări pozitiv comportamentele dezirabile;

- a planifica diferenţiat activităţile de învăţare, în funcţie de interesele, nevoile, abilităţile elevilor;

- a utiliza din când în când competiţia între elevi.

2. Nevoia de recunoaştere socială, mai ales din partea colegilor. Aceasta se face în modul cel mai evident prin provocarea autorităţii profesorului.

3. Izolarea socială - Apare în cazul elevilor labili psihic, marginalizaţi în grupul şcolar, care, din dorinţa de a se integra în grup, provoacă probleme profesorului.

4. Comportamentul impulsiv - al elevilor incapabili să anticipeze consecinţele actelor lor.

5. Ignorarea regulilor, conştientă sau inconştientă.

6. Conflicte între sistemele de reguli ale elevului (cele de acasă, cele pentru grupul de prieteni, cele pentru şcoală).

7. Transferul afectiv - Spre exemplu, antipatia resimţită de elev faţă de tatăl său (dacă există), poate fi transferată asupra profesorului şi a şcolii, în general. Această cauză este, deci, legată de problemele din mediul familial al elevului.