Metode și Tehnici de Consiliere Psihopedagogică

a) Pe baza paradigmei AT construiţi o secvenţă de comunicare consilier-client, în care consilierul se află în starea de Adult a Eului său şi are un comportament pasiv-agresiv, iar clientul se află în starea de Copil a Eului său, manifestând un comportament asertiv.

AT este o teorie explicativă a personalităţii si un sistem psihoterapeutic dedicat dezvoltării si schimbării personale. AT este o abordare ce se bazează pe un nivel intern (psihologic), unul extern (comportamental) si unul relaţional (interpersonal). Modelul teoretic are aplicaţii ca si formă de psihoterapie, ca si suport pentru consiliere, în domeniul educaţional si în consultanţă si instruire, în cadrul unei organizaţii.

Ca teorie a personalităţii, AT ne oferă o imagine asupra modului în care oamenii sunt structuraţi din punct de vedere psihologic. Pentru a realiza acest lucru, ea ne oferă un model cu trei elemente, cunoscut sub numele de modelul stărilor eului. Acelasi model ne ajută să înţelegem cum funcţionează oamenii - cum îsi exprimă personalitatea în plan comportamental.

AT oferă de asemenea o teorie a comunicării. Aceasta poate fi extinsă pentru a oferi o metodă de analiză a sistemelor si organizaţiilor.

AT oferă o teorie a dezvoltării copilului. Conceptul de scenariu de viaţă explică modul în care tiparele noastre actuale de viaţă îsi au originea în copilărie; în cadrul unui scenariu de viaţă, AT dezvoltă explicaţii referitoare la modul cum putem continua să reluăm strategiile copilăriei în viaţa noastră de adulţi, chiar si atunci când acestea produc niste rezultate care sunt auto-distructive sau dureroase. Astfel AT ne oferă si o teorie a psihopatologiei.

În domeniul aplicaţiilor practice, AT ne oferă cu adevărat un sistem de psihoterapie. Ea se foloseste în tratamentul tuturor tipurilor de tulburări psihice, începând cu problemele de zi cu zi si până la psihoze grave. Oferă o metodă ce poate fi folosită pentru terapie individuală, de grup, a cuplului sau a familiei.

În afara domeniului terapeutic, AT se foloseste si în medii educaţionale. Ea îi ajută pe educatori si educaţi să menţină o comunicare clară si să evite apariţia unor confruntări neproductive. Este deosebit de recomandabilă în consiliere.

Elementul fundamental al AT este modelul stărilor eului. O stare a eu-lui este un set de comportamente, gânduri si sentimente înrudite. Este modul în care ne manifestăm o parte a personalităţii noastre într-un anumit moment.

Modelul descrie 3 stări distincte ale eului: Eul de Părinte, Eul de Adult şi Eul de Copil.

Poate uneori ne comportăm, gândim şi simţim într-un mod care copiază pe cel al părinţilor noştri sau a altor persoane care au reprezentat figuri parentale pentru noi. Când facem acest lucru, spunem că ne aflăm în starea de Părinte a Eului nostru.

Eul de Părinte cuprinde cerinţele, valorile, regulile, normele, opiniile, judecăţile pe care o persoană le-a interiorizat. Eul de Părinte poate fi definit sintetic prin cuvântul trebuie. Subdimensionarea Eului de Părinte poate să ducă la comportamente dezadaptative prin ignorarea şi încălcarea oricărei reguli şi norme. O persoană cu un Eu de Părinte dominant încearcă să se impună în permanenţă în faţa celorlalţi, să domine, să comande, să judece, să critice sau să îi devalorizeze pe ceilalţi. Alteori Eul de Părinte se manifestă preponderent prin comportamente de protecţie, de încurajare şi de ajutor. O persoană (copil, adolescent, adult) este dominată de Eul de Părinte atunci când are tendinţa să: folosească un comportament autoritar (voce, gesturi, intonaţie), judece pe alţii, impună, dea ordine, ameninţe emită reguli care nu admit replică, blameze sau să: protejeze/supraprotejeze, consoleze, îşi ofere serviciile în locul altei persoane.

În mare parte din timpul când eram copil, părinţii mei îmi spuneau ce să fac, controlându-mă sau criticându-mă. "Du-te si te culcă! Nu ieşi în stradă! Suflă-ţi nasul! Asta e o prostie, ceva inteligent, bine, rău, frumos, incorect..." Atunci când ne comportăm într-un mod care copiază pe părinţii noştri în acest rol spunem că suntem în starea de Părinte Normativ sau Părinte Critic.

Alteori, părinţii noştri se ocupau de noi, ne alintau. Mama ne lua în braţe sau tata ne citea poveşti la culcare. Când am căzut din leagăn şi ne-am lovit la genunchi, unul din părinţi ne-a consolat şi a adus bandaje. Când reluăm comportamentele părinţilor nostri când aveau grijă de noi, spunem că suntem în starea de Părinte Grijuliu.

Cele două stări funcţionale pot fi pozitive şi negative sau ok şi non-ok.

Părintele Normativ pozitiv se referă la acele indicaţii Parentale date altora care sunt cu adevărat destinate să-i protejeze sau să le menţină starea de bine. Un psiholog îi poate spune ferm clientului său: „ Opresete-te să bei. Acest comportament îţi va face rău !” Acelasi ton ferm, autoritar îl folosea poate si tatăl tău în copilărie când îţi spunea: „Nu fugi pe stradă în faţa masinilor !”

Părintele Normativ negativ presupune comportamente care implică o desconsiderare a celeilalte persoane, a pune la punct pe cineva. De exemplu, un soţ care mârâie la soţie: „Niciodată nu esti în stare să faci ceva bun!” reproduce poate tonul şi gesturile unui profesor nervos care îi spunea acelasi lucru ei, în clasă, când avea şase ani.

Părintele Grijuliu pozitiv implică grija oferită de pe poziţia unei preocupări autentice pentru persoana ajutată.

Părintele Grijuliu negativ se referă la faptul că „ajutorul” dat este de pe o poziţie „mai presus de ceilalţi, care desconsideră cealaltă persoană, resursele ei cu ajutorul cărora se poate ajuta singură sau cere ajutor când are nevoie. „Mama-cloşcă” este un exemplu clasic de comportament de Părinte Grijuliu Negativ.

Eul de Adult caracterizează comportamentul realist, logic şi raţional. Eul de adult este cel care pune întrebări, care menţine atitudinea noastră de curiozitate şi interogarare asupra lumii; poate fi definit sintetic prin cuvintele: “cine, când, cum, ce?”. Eul de adult este cel care: se informează, compară, evaluează, analizează, învaţă, reflectează, înţelege, comunică, ia decizii gândite, rezolvă probleme, negociază.

Dacă ne comportăm, gândim şi simţim ca reacţie a ceea ce se petrece în jurul nostru aici şi acum, utilizând toate resursele aflate la dispoziţia noastră ca persoane mature, se spune că ne aflăm în starea de Adult a eului nostru.

Eul de Adult permite integrarea armonioasă şi un echilibru între dorinţe, plăceri (Eul de Copil) şi norme/valori (Eul de Părinte). Eul de Adult facilitează eficienţa şi reuşita în atingerea scopurilor propuse. În situaţii de decizii, persoana cu un Eu de Adult bine conturat, îşi ascultă Eul de Părinte şi de Copil dar hotărăşte adultul. O persoană care se află permanent în starea de adult şi îşi reprimă Eul de Copil, devine o persoană exagerat de raţională, calculată, realistă sau pragmatică; fantezia, spontaneitatea şi plăcerea micilor bucurii ale vieţii nu îi sunt caracteristice.