Metode și Strategii de Evaluare

Teoria și practica pedagogică acreditează o gamă largă de metode de evaluare. Acestea se pot grupa în două mari categorii:

• metode tradiționale de evaluare - au primit această denumire datorită consacrării lor în timp și utilizării lor frecvente în practica didactică;

• metode complementare de evaluare - sunt mai recente, au un pronunțat rol formativ și o mare capacitate de motivare a angajării elevilor în activitățile de învățare.

Evaluarea tradițională

• accentul se pune pe profesorul-evaluator;

• vizează măsurarea aspectelor cantitative;

• are un grad înalt de control managerial al procesului de evaluare de către evaluator, singurul care pune întrebările. Elevul nu e direct implicat în procesul de evaluare. El e exterior acestuia prin faptul că se supune intervenţiei profesorului. Acesta este cel care vine cu propunerea: când, cum şi ce se evaluează.

*Exercițiu: Joc de rol – Profesor vs. Elev

• nu există o cooperare între evaluator şi elev privind modalităţile de evaluare; din acest motiv profesorul evaluator poate fi perceput negativ.

Metode tradiționale de evaluare

• probele orale

• probele scrise

• probele practice

Probele orale

Dialog bazat pe întrebări si răspunsuri, prin care profesorul urmăreste să identifice cantitatea și calitatea cunostințelor, precum și capacitatea de a opera cu acestea. Conversația poate fi individuală, frontală sau combinată, regăsindu-se pe parcursul lecțiilor sau în ore special destinate evaluării.

Avantajele - probe orale

• permit comunicarea directă profesor-elevi;

• dezvoltă capacitatea de exprimare orală a elevilor;

• oferă un feed-back rapid, astfel că eventualele erori sau neînŃelegeri ale elevilor pot fi clarificate si corectate imediat;

• oferă posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor și gradul lor de dificultate în funcție de claritatea răspunsurilor.

Dezavantaje - probe orale

• necesită mult timp;

• evaluarea poate fi influențată de diferite circumstanțe, ca de exemplu: gradul diferit de dificultate al întrebărilor de la un elev la altul, starea de moment a examinatorului sau a elevului etc.

Pentru a îi fi mai uşor, profesorul poate avea în faţă, pe durata examinării, o fişă de evaluare orală.

Probele scrise

Metoda este utilizată sub diferite forme: extemporal, teză, test, chestionar, eseu, referat, temă executată acasă, portofoliu, proiect etc.

Avantaje – probe scrise

• într-un timp relativ scurt se evaluează un număr mare de elevi;

• obiectivitate mai mare a evaluării, deoarece rezultatele sunt raportate la criterii unice de evaluare;

• diminuează stările de stres si îi avantajează pe elevii timizi care se exprimă defectuos în cazul unei evaluări orale;