Metode Moderne de Predare-Invatare

INTRODUCERE

Anii ’90 au adus cu sine, prin intermediul Reformei invatamantului, o reconsiderare a sistemului de invatamant romanesc, si implicit, noi perspective in ceea ce priveste rolurile si relatiile existente intre actorii campului educational.

Asistam in prezent la trecerea de la paradigma traditionala – pedagogia traditionala – pedagogia ascultarii – in care predomina discursul magistral si strategiile expozitive, la paradigma moderna, in care discursul magistral este inlocuit de proiectarea unor experiente de invatare, cracterizate de flexibilitate, dinamism, creativitate, accesibilitate si adaptabilitate la nevoile si interesele elevului.

Asadar, actualmente are loc o trecere de la pedagogia ascultarii la pedagogia activa si interactiva.

Consideram ca redefinirea rolurilor cadrelor didactice trebuie sa porneasca de la “cei patru piloni ai educatiei” ce pot constitui principii in proiectarea, organizarea si demersului didactic.

M.Bocos, atrage atentia asupra necesitatii unor “ practici de predare interactive ” si deplasate spre un rol mai mult factitiv decat activ: im general, profesorul actioneaza si intervine la cererea elevilor, in scopul de a facilita invatarea, de a-i implica in activitate si de a-i determina sa invete si sa devina activi, autori si actori ai propriilor cunoasteri declarative, procedurale si strategice.

Cadrul didactic “ provoaca ” invatarea, facilitand insusirea unor tehnici de munca intelectuala, elevul devenind co-participant activ al propriei formari.

Termenul de metoda

Deriva etimologic din doua cuvinte grecesti, ( odos = cale ; metha = spre, catre ) si are intelesul de drum ( catre ), cale ( spre ). In didactica, metoda se refera la calea care e urmata, drumul ce duce la atingerea obiectivelor educationale.

Ion Cerghit considera ca metoda “ este o cale eficienta de organizare si conducere a invatarii , un mod comun de a proceda care reuneste intr-un tot familiar eforturile profesorilor si ale elevilor sai.”

Metodele de invatamant sunt selectate de institutor in functie de finalitatile educationale , particularitatile individuale si de varsta ale elevilor, continutul procesului de predare – invatare, natura mijloacelor de invatamant, specificitatea grupului scolar si bineinteles, competenta si experienta lor didactica. Datorita caracterului lor polifunctionar, ele pot realiza mai multe obiective instructionale simultan sau succesiv, insotind actiunea instructiva, dar niciodata identificandu-se cu ea.

In didactica moderna, calitatea pedagogica a unei metode didactice /de invatamant , presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunostere propusa de cadrul didactic, intr-o cale de invatare , parcursa de cel care se instruieste ( prin instruire formala si nonformala ), cu deschideri spre educatia permanenta.

Metoda reprezinta un anumit mod de a proceda, care tinde sa plaseze elevul intr-o situatie de invatare, mai mult sau mai putin dirijata, mergandu-se pana la una similara aceleia de cercetare stiintifica, de urmarire si descoperire a adevarului si de raportare a lui la aspectele practice ale vietii.

Metodologia didactica moderna, presupune folosirea mai multor metode si procedee, inbinate in moduri diferite: proiecte de cercetare si descoperire, expunerea sistematica si continua, modelarea, lectura dirijata, problematizarea, munca in grup, dezbaterea, simularea, studiul individual,etc.

S-a convenit că metoda de învăţămînt reprezintă o realitate mai cuprinzătoare, (acoperind înţelesul definiţiei de mai sus) în timp ce procedeul este fie doar o parte alcătuitoare a metodei, fie un element de sprijin, fie un mod concret de valorificare a metodei. Dacă, de pildă, ne referim la predarea unei lecţii prin metoda expunerii, (vezi tabelul metodelor) putem admite că în interiorul ei, al expunerii, se pot utiliza diverse procedee (de exemplu întocmirea, în paralelă, a unei scheme pe tablă, folosirea în sprijin a unor ilustraţii vizuale); dacă, în altă situaţie, predăm o lecţie prin conversaţie didactică, putem interpune, tot în calitate de procedee, anumite explicaţii din partea celui care predă, fără ca metoda sau maniera dominantă să devină alta decît conversaţia.

Mai nou, metoda deseneaza o cale pe care invatatorul o urmeaza pentru a ajuta elevii sa gaseasca ei insisi o cale proprie de parcurs in vederea aflarii (redescoperirii) unor noi adevaruri, consemnate in noi cunostinte, in forme comportamentale etc. Pe scurt, metoda este o cale eficienta de organizare si dirijare a invatarii, un mod comun de a proceda al Invatatorului cu elevii sai.

1. Ionescu, M., 1982, Clasic şi modern în organizarea lecţiei, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;

2. Jinga, I., Negreţ, I., 1999, Învăţarea eficientă, Ed. Aldiri, Bucureşti;

3. Neacşu, I., 1990, Instruire şi învăţare, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;

4.Cerghit ,I., -Sisteme de instruire alternative şi complemantare, Ed.Aramis, Bucureşti,2002;

5.Cucoş,C., -Pedagogie,Ed.Polirom,Iaşi,2000;

6.Stanciu, M., Reforma conţinuturilor învăţământului. Cadru metodologic, Ed.Polirom, Iaşi, 1999;

7. M. Bocos – “Instruire interactiva” 2002

8. L. Hanches – “Instruirea diferentiata. Aspecte moderne in elaborarea strategiilor didactice” 2003 (la sfarsit)

9.Crenguţa - Lăcrămioara Oprea ( 2008) – “ Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP, Bucureşti

10.Silvia Breben , Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga ( s.a.) - “ Metode interactive de grup”.

Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves, Craiova

11.Rodica Leonte, Mihai Stanciu ( 2004) – “ Strategii activ-participative de predare-învăţare în ciclul primar”, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău