Dezvoltarea abilităților emoționale la copii

1. INTRODUCERE

„Bine nu poţi vedea decât cu sufletul; ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi”.

Antoine de Saint-Exupery, „Micul prinţ”

Fiinţa umană poate fi comparată cu un cristal viu format din particule lichide şi solide animate de vibraţii.

Gândurile şi emoţiile negative sau distorsionate emit vibraţii în structura noastră cristalină, producând dezordine energetică având un efect dăunător asupra trupului, dar şi inimii.

Energiile emoţionale sunt dificil de controlat, iar atunci când le este permis să circule neperturbate, ele tulbură mintea, afectează imunitatea , subminează vitalitatea, epuizează esenţa şi energia. Energia emoţională îşi are sediul în inimă şi nu ascultă de raţiune, dar ea poate fi controlată de forţa deplină a voinţei.

Energiile emoţionale se manifestă prin senzaţii.

Cele şapte emoţii sunt:

1. BUCURIA

2. MÂNIA

3. ANXIETATEA

4. CONCENTRAREA EXCESIVĂ

5. MÂHNIREA EXTREMĂ

6. TEAMA EXCESIVĂ

7. SPAIMA

HERMES MERCURIUS TRISMEGISTUS, în Filosofia hermetică, numeşte emoţiile răzbunători sau chinuitori, din a căror mulţime enumeră: ignoranţa, invidia, tristeţea, lăcomia, desfrânarea, nedreptatea, dezbinarea, rătăcirea, viclenia, mânia, nechibzuinţa, răutatea, toate elemente care prin închisoarea Trupului, silesc omul să sufere îngrozitor.

Manifestarea mentală a echilibrului emoţional şi cerinţa de bază pentru dezvoltarea spirituală este stăpânirea de sine. Fără echilibru emoţional nu se poate obţine stăpânirea de sine, iar fără stăpânirea de sine, echilibrul emoţional este imposibil de obţinut. Cultivarea stăpânirii de sine necesită vigilenţă, constanţă şi autodisciplină, iar cultivarea echilibrului înseamnă transformarea emoţiilor, împiedicând exacerbarea acestora.

Emoţiile sunt o sursă importantă dar ele trebuie antrenate astfel încât să susţină, nu să împiedice dezvoltarea persoanei.

Emoţia este o trăire a unei persoane faţă de un eveniment important pentru aceasta şi ea apare ca urmare a modului în care interpretează acel eveniment.

Emoţiile pot fi pozitive (apar atunci când ceea ce o persoană îşi doreşte corespunde cu ceea ce i se întâmplă : bucurie, mulţumire) şi negative (când există o contradicţie între ceea ce i se întâmplă sau ceea ce obţine o persoană şi aşteptările ei: tristeţe, nemulţumire, îngrijorare, dezamăgire, furie).

În viaţa noastră emoţiile îndeplinesc două funcţii:

 de comunicare a unei nevoi

 de ghidare a comportamentului

Emoţia unei persoane este însoţită de schimbări:

- biologice / fiziologice (ex. creşterea ritmului cardiac, accentuarea respiraţiei);

- cognitive / de gândire („Colegul meu m-a lovit intenţionat!”);

- comportamentale (modul în care se comportă ca urmare a emoţiei resimţite, cu alte cuvinte expresivitatea emoţională. În cazul exemplului anterior - îl loveşte şi el pe coleg).

Pentru a recunoaşte şi înţelege emoţiile, copiii trebuie să le experimenteze în mediul lor social.

Abilităţile emoţionale înseamnă:

• a înţelege;

• a exprima;

• a regla emoţiile.

Dezvoltarea abilităţilor emoţionale ale copiilor este importantă din următoarele motive:

- pentru că ajută la formarea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi.

Ex.: Interacţiunea de succes a copilului cu celelalte persoane depinde atât de abilitatea lui de a înţelege ce se întâmplă, cât şi de abilitatea de a reacţiona adecvat la aceasta.

- pentru că ajută copiii să se adapteze la grădiniţă şi la şcoală.

Ex.: Copiii care înţeleg emoţiile şi modul în care acestea sunt exprimate vor fi capabili să empatizeze cu ceilalţi copii şi să-i sprijine. Apoi, copiii care înţeleg emoţiile celorlalţi sunt priviţi de

colegi ca fiind parteneri de joc mai buni şi mai distractivi, sunt capabili să utilizeze expresivitatea lor pentru a atinge scopuri sociale, să răspundă adecvat emoţiilor colegilor în timpul jocului şi să se

adapteze mai uşor la mediul preşcolar.

- pentru că previne apariţia problemelor emoţionale şi de comportament.

Problemele în dezvoltarea emoţională a copiilor pot conduce către dificultăţi de comportament, în copilăria timpurie şi cea mijlocie.

Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 – 6/7 ani, 2008, MECTS

Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete şi băieţi, cu vârstă până la 7 ani, 2007, UNICEF

Catrinel A. Ştefan, Kallaz Eva, 2007, Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari, Ghid practic pentru educatori, ASCR

Goleman D., 2001, Inteligenţa emoţională, Curtea Veche, Bucureşti

Vernon A., 2004, Dezvoltarea inteţigenţei emoţionale prin educaţie raţional-emotivă şi comportamentală, ASCR