Consiliere psihologică

Consilierea este prost inteleasa in Romania, cel putin in sfera oamenilor „de rand”, care considera ca nu au de ce sa se adreseze unui consilier chiar daca vad ca unele situatii ii depasesc nu vor sa ajunga sa ceara parerea unui specialist, se multumesc cu unele sfaturi primite de la cunoscuti.Am inceput eseul cu acest aspect,deoarece cred ca munca de consilier trebuie mai bine „promovata”,daca mi se permite sa spun asa,adica ar fi indicat ca un consilier sa fie vazut de catre toti oamenii o persoana in care sa ai incredere, in fata caruia te poti deschide, normal ca acest lucru depinde si de consilier,dar sunt convinsa ca majoritatea consilierilor sunt oameni de acest gen.

Revenind la tema eseului, de ce vine cineva la consilier, pe scurt as putea spune nevoia de a fi ascultat, de a fi auzit, nevoia de a spune , asta ar fi pe scurt, parerea mea.

Unii oameni vin la consilier din dorinta de a fi ascultati,nu se duc la apropiati,deoarece le este mai usor sa vorbeasca cu un necunoscut, se simt mai in largul lor asa.In ritmul alert al vietii cotidiene,invaluiti de atatea probleme foarte multi oameni clacheaza psihic din varii motive: nu sunt multumiti de locul de munca,de ce beneficii le aduce acesta,nu au timp de activitati recreative, de activitati impreuna cu familia, de ei insisi.

Oricine si toti avem nevoie de consiliere, pe diferite planuri ce e drept, dar avem nevoie.Cu totii ne lovim de unele probleme pentru care parca nu gasim cale de iesire, probleme zilnice, probleme probabil nesemnificative pentru ceilalti, sau prea marunte pentru a le da importanta, aici intervine consilierul, persoana care te asculta in orice problema, care nu te judeca pentru deciziile luate, care nu considera problema ta nesemnificativa, inca un motiv pentru care ar putea veni cineva la consilier.

Persoanele care au diverse stari, carora nu le gasesc originea, inceputul, elementul determinant, sunt de asemenea persoane care vin la un consilier, munca acestuia fiind una de cercetare, de determinare a elementului declansator al acestor stari.

Eu cred ca mai intai de toate oamenii vin la consilier pentru a gasi alinare, pentru a gasi o persoana dispusa sa ii asculte, sa ii inteleaga starile, temerile, atitudinile, emotiile.

Care este relatia dintre intervievare, consiliere si psihoterapie?

"Consilierea este utilizarea priceputa si principiala a relatiilor interpersonale, pentru a facilita autocunoasterea, acceptarea emotionala, maturizarea si dezvoltarea optima a resurselor personale. Scopul general este acela de a furniza ocazia de a lucra în directia unei vieti mai satisfacatoare si pline de resurse. Relatia de consiliere variaza în functie de cerere, dar poate fi centrata pe aspecte ale dezvoltarii, pe formularea si rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul starilor de criza, dezvoltarea unui insight personal, pe lucrul asupra trairilor afective sau a conflictelor interne, ori pe îmbunatatirea relatiilor cu ceilalti” (Dafinoiu Ion, 2001).

„Psihoterapia este un proces interactional constient si planificat ce-si propune sa influenteze tulburarile de comportament si starile de suferinta care, printr-un consens (între pacienti, terapeut si grupul de referinta), sunt considerate ca necesitând un tratament, prin metode psihologice (prin comunicare, cel mai adesea verbala, dar si neverbala), în sensul unui scop bine definit, pe cât posibil elaborat în comun (minimalizarea simptomelor si/sau schimbarea structurala a personalitatii), cu ajutorul unor tehnici ce pot fi învatate în baza unor teorii a comportamentului normal si patologic” (Dafinoiu Ion, 2001).

Consilierea se adreseaza omului sanatos aflat în dificultate si se orienteaza asupra proceselor de dezvoltare si facilitare. Consilierea psihologica asista omul în gasirea solutiei la o anumita problema sau în controlul unei stari de criza si se desfasoara numai într-un cabinet psihologic, pe cand psihoterapia este o forma de tratament aplicata de catre psiholog, fie însotit de o medicatie prescrisa de psihiatru, fie doar prin tehnici si metode cu accent pe interventie si reconstructie.

Intervievarea este o metoda prin care se formeaza o baza de date si este folosita intelept pentru a obtine parerile oamenilor intr-o serie de contexte, inclusiv in cercetarea psihoterapiei. De fapt, se poate sugera faptul ca fara cercetare psihoterapeutica, intervievarea poate deveni un mod obisnuit de a culege date si informatii.

Intervievarea calitativa, adica toate tipurile de interviuri calitative (centrat pe problema, narativ, biografic), reprezinta pentru asistenta sociala in opinia mea, directia cea mai buna de investigare a socialului, argumentul principal este ca interviurile calitative ne aseaza in universul factual, afectiv si cognitiv al individului prin intermediul relatarilor facute chiar de individul intervievat. Vom avea naratiuni – „povesti ale vietii”, istorii ale vietii, biografii. Oricare din rezultatele unei intervievari de tip calitativ, in orice caz va reprezenta punctul de vedere al celui intervievat permitind astfel o mai buna intelegere a clientului si a problemei sale. Intervievarea calitativa se mai defineste si astfel: ea ii asculta pe oameni asa cum ei isi descriu felul in care inteleg lumea, universul in care traiesc si actioneaza.