Din cele mai vechi timpuri a existat preocupare pentru misterioasa dimensiune a visului, in care fiinta noastra este reprezentata in deplina ei lumina si originala ei desfasurare trecand de la o stare la alta, de la un univers la altul, deschizand totodata sfera psihomentala si care ne reprezinta in interior, noua. De aceea visul este ceva intim, personal, o latura care trebuie cunoscuta si descifrata noua insine. Ca stare de constiinta modificata, visul reprezinta un fenomen absolut normal, care apare in timpul somnului, dar este mult mai complex decat acesta.
In epocile trecute, visul era investit cu puteri particulare, dar ce e mai important de semnalat e ca semnificatia acordata visului a variat extrem de mult in functie de epoca istorica si contextele sociale si culturale, de legatura acestora cu constientul.
Visul este o forma de mentatie care poate lua caracter regresiv sau nonregresiv, in functie de evolutia fazelor somnului.
Aceste faze au urmatoarea succesiune: mentatie neregresiva (in portiunea pretimpurie a debutului somnului); urmeaza ceva mai tarziu, mentatia regresiva si din nou mentatie neregresiva, care in esenta reprezinta trei stari distincte ale Eului (Eul intact care se coreleaza cu EEG alfa, Eul destructuralizat corelat cu EEG de stadiu A, Eul restructuralizat cu aspecte EEG de stadiu B). Existenta acestor stari de mentatie in timpul visului a condus spre afirmarea legaturii dintre vis si telepatie. Astfel, Ullmann (1969) credea ca visul faciliteaza transferul telepatic.
La nivelul simtului comun, visul este perceput ca imagine. Dar care este de fapt natura lui? Se pare ca natura visului este extrem de complexa. Au fost sesizate doua tipuri de imagini care caracterizeaza visul. Max Simon afirma in 1888 ca,, visul consta esentialmente din producerea de imagini cerebrale, unele dintre ele fiind pur senzoriale, altele fiind imagini semne, deoarece presupun asociatii de idei. Cei mai multi cercetatori au evidentiat, pe baza de argumente natura ideativa a visului, faptul ca el reprezinta o forma particulara de gandire, asa numita gandire in imagini sau gandirea onirica, ce opereaza cu coduri figurative, preponderent vizuale.
O alta activitate psihica asemanatoare visului o constituie fantezia. Este ceva analog cu ceea ce se intampla in acele activitati psihice in care anumite amin tiri trec in prim-plan sau cand se construiesc reprezentari. Imaginatia comporta si ea, ca pe o componenta esentiala, acea previziune pe care un organism aflat in miscare o poarta cu sine. Fantezia este de altfel legata de mobilitatea organismului, nefiind ea insasi decat o forma a previziunii. Cand, in cazul fantazarilor copiilor si adultilor - denumite si vise diurne - se plasmuiesc himere, avem de-a face cu aceleasi reprezentari referitoare la viitorul care-1 intereseaza pe om si pe care el incearca sa-1 edifice, prefigurandu-1 in propria sa maniera.
La o analiza atenta a fanteziei copiilor, putem observa ca jocul puterii ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
