Viața lui Alfred Adler

(1870 – 1937)

Alfred Adler s-a nascut la Rudolfsheim, un loc din apropiere de Viena. A fost al doilea din cei sapte copii ai unui evreu maghiar, negustor de cereale. A suferit de rahitism pana la varsta de patru ani. S-a hotarat sa devina medic dupa ce l-a auzit pe doctorul care il trata de pneumonie spunandu-i tatalui sau “Baiatul dumneavoastra e pierdut”. Dupa ce a studiat medicina la Universitatea din Viena s-a specializat in oftalmologie, apoi in neurologie si psihiatrie. Alfred a fost un copil popular si activ, dar un student mediocru. Era cunoscut pentru atitudinea sa competitiva fara de fratele sau mai mare, Sigmund. Acesta era un copil sanatos si robust, inteligent si greu de dat la o parte in relatia cu parintii si in cautarea “atentiei” acestora.

In 1895 Adler obtine diploma in medicina de la Universitatea din Viena. In timpul facultatii s-a atasat de un grup de studenti socialisti, printre care a cunoscut-o pe viitoare sa sotie Raissa Timofeyewna Epstein, o intelectuala, activista sociala, originara din Rusia. S-au casatorit in 1897 si au avut impreuna patru copii dintre care doi au devenit psihiatrii.

Adler si-a inceput cariera de medic oftalmolog, dar si-a schimbat specializarea spre medicina generalista. In 1902 Adler primeste o invitatie de la Sigmund Freud pentru a se alatura discutiilor informale purtate impreuna cu personalitati precum Rudolf Reitler si Wilhelm Stekel. Grupul “ Societatea Psihologică de Miercuri” se intrunea in mod regulat in fiecare miercuri seara acasa la Freud si a fost inceputul miscarii psihanalitice, iar in timp s-a extins si a inclus din ce in ce mai multi membrii. Adler a devenit presedintele Societatii Psihanalitice din Viena opt ani mai tarziu (1910). A continuat sa fie membru pana in 1911 cand, impreuna cu un grup de suporteri au parasit cercul lui Freud, fiind primul grup de disidenti de la clasica psihanaliza (a urmat ruptura lui Carl Jung in 1914). Aceasta despartire a fost favorabila atat pentru Freud cat si pentru Adler deoarece ajunsesera sa se displaca. In timpul asocierii sale cu Freud, Adler si-a sustinut frecvent propriile sale idei, care adesea erau divergente cu ale lui Freud. De multe ori s-a vorbit despre Adler ca despre un elev de-al lui Freud, dar de fapt acest lucru n-a fost niciodata adevarat; erau colegi, Freud adresandu-i-se in scris in 1909 “Colegul meu, Dr Alfred Adler”. In 1929 Adler i-a aratat unui reporter de la New York Herald o copie a unei carti postale trimise de catre Freud in 1902. Astfel a dorit sa demonstreze ca nu a fost niciodata un discipol al lui Freud, ci acesta l-a cautat pentru a-si impartasi ideile.

Adler a infiintat Societatea de Psihologie Individuala in 1912 dupa ruptura de miscarea psihanalista. Adler si-a mentinut pe tot parcusul vietii admiratia pentru ideile lui Freud despre vise si l-a creditat pentru descoperirea unei abordari stiintifice a acestora. Principala diferenta dintre Adler si Freud consta in afirmatia lui Adler conform careia domeniul social (exterior) este la fel de important pentru psihologie precum domeniul intern (interior). Dinamica dintre putere si compensatie se intinde dincolo de sexualitate, genul si politica pot fi la fel de importante pentru libido. De altfel, Freud nu a impartasit convingerile socialiste ale lui Adler.

Atat Adler cat si Freud si-au dezvoltat teoriile pe baza cazurilor clinice intalnite si a propriilor experiente din copilarie si in cadrul familiei. Deosebirea intre cei doi este ca pacientii lui Freud proveneau din burghezia vieneza, care avea in principal probleme de natura sexuala, iar pacientii lui Adler proveneau din paturi sociale marginase, ale caror probleme erau de natura sociala. In al doilea rand, Freud a fost marcat de relatia cu parintii, iar pentru Adler cele mai importante relatii au fost cele cu fratii si cu prietenii de aceeasi varsta - "intelegerea omului prin prisma pozitiei sale fata de sarcinile sociale".

Teoriile lui Freud s-au axat in special pe cauzalitate si trecut, in vreme ce Adler este interesat de finalitatea vietii, scopurile umane si viitor. Abia psihologia lui Jung va lua in considerare ambele aspecte. O alta deosebire intre psihologia adleriana si psihanaliza consta in continuturile inconstientului. Daca la Freud inconstientul contine instincte si pulsiuni promordiale, la Adler continutul este format din dorinta de autoafirmare si sentimente de inferioritate. In privinta cauzei starilor de nevroza, Adler s-a pronuntat pentru esecul inlocuirii sentimentelor de inferioritate cu cele de superioritate, in timp ce Freud argumenta pentru rezolvarea defectuoasa a complexului lui Oedip.

Pe de alta parte, psihologia adleriana a dezvoltat unele teorii esentiale ale psihanalizei: deosebirea intre starea patologica si cea de sanatate psihica este doar de grad si nu de calitate (ca si Freud, Adler va edifica o psihanaliza a starii de sanatate pornind de la psihopatologie); prima copilarie este decisiva pentru dezvoltarea personalitatii; teoria celor doua planuri - constient si inconstient; psihoterapia se bazeaza pe analiza inconstientului si a primei copilarii, cu scopul constientizarii continuturilor inconstientului.