In societatea contemporana, demersul politic a penetrat in mod deplin realitatea inconjuratoare. Parafrazandu-1 pe Jean Baudrillard putem afirma fara sa ne inselam ca "politizarea lumii este completa"( Jean Baudrillard, Xerox si infinitate, in Transparenta raului, Ed. Londra Verso, 1993, pp. 51-59). In demersul nostru vom incerca sa analizam modul in care factorul politic influenteaza proiectarea de arhitectura si urbanism, cu implicatii directe asupra contextului socio-cultural al societatii actuale. Considerand ca in societatea moderna sunt dominante trei atribute generale, prin intermediul carora se actioneaza frecvent asupra constiintei maselor, si anume: politicul, sexualul si esteticul, lucrarea de fata isi propune o analiza a contextului urban contemporan vazut ca factor determinant, crucial pentru formarea si dezvoltarea personalitatii umane.
Intr-o epoca in care industrializarea devine "sic", in care fostele fabrici sau chiar biserici sunt transformate in apartamente, in care salopetele si incaltamintea industriala sunt tratate ca piese la moda, iar ceea ce este sumbru si aspru (cum ar fi, de exemplu, razboiul) pare a se lasa investit cu valori estetice, se pune tot mai des intrebarea in ce masura si sub ce aspecte aparatul politic influenteaza evolutia tot mai accelerata a societatii. Vom analiza de asemenea esentialitatea valorilor sociale in cadrul orasului contemporan, cu rol decisiv in viata omului, privit ca un organism bio-spiritual, cu necesitati fiziologice dar si psiho-afective, sub doua aspecte : planificarea oarba, exponenta a demersului politic si agresiunea psihica si manipulativa a cadrului urban asupra locuitorilor.
Societatea actuala este in momentul de fata dominata - ca sa folosim termenii lui J. Baudrillard- de
simulare si hiper-realitate ( Jean Baudrillard, Scrieri anexe, Ed Mark Poster, Stanford, 1988, p. 190). Imaginea insasi a devenit in momentul de fata noua realitate sau hiper realitate- o lume virtuala plutind deasupra lumii reale in propriul invelis ermetic inchis. Se creeaza astfel o lume care a pierdut contactul cu lumea reala la care se raporteaza si in care, in mod paradoxal, termenul "real" a fost inlocuit de conglomerate multinationale si transformat intr-o lozinca promotionala care-i preamareste autenticitatea, desi aceasta este, in mod vadit, absenta. In acest fel, "autenticitatea" devine o moneda suspecta, "falsificata pe piata hiper-realitatii"(10, p.7). In lumea contemporana in care imaginarul a devenit "realitate", nu mai exista loc pentru real; in secolul XX a avut loc "furtul perfect": a fost furata realitatea insasi ( Jean Baudrillard, Crima perfecta, citat in 10, p.7).
Nicaieri nu a existat o stratagema de mascare si de manipulare a constiintei publice mai evidenta decat in cazul Disneyland-ului, centrul de vis arhetipal al unei culturi de consum, investite cu conotatii mitologice. Caci, Disneyland se prezinta vizitatorului ca o lume imaginara, o imparatie pretins imaginara ce se opune lumii reale exterioare si a carei mare realizare este aceea ca ne face sa credem ca intruchipeaza imaginarul. Prin aceasta, Disneyland da autoritate lumii exterioare fiind lumea imaginara care devine suport pentru lumea reala. Ceea ce rezulta este o imparatie ireala care ne face sa credem ca lumea de afara este reala, in aceasta constand amagirea pentru ca, in fapt, Disneyland face parte tocmai din lumea exterioara. El nu este altceva decat o viziune aparent inocenta a vietii, amintind omului modern de feeria basmelor si a copilariei. Nu este decat o replica a valorilor americane o lume de refugiu a individului alienat, agresat de contextul social si amenintat de starea de nesiguranta amplificata la scara mondiala, departe de violenta si nesiguranta cotidiana, in lumea inocenta a viselor; este, poate, si incercarea de a iesi dintr-o mare singuratate.
Dar daca lumea se lasa de buna voie atrasa de mitul imaginarului, aceasta nu inseamna decat ca lumea doreste sa se amageasca cu buna stiinta. Disney-ificarea a devenit noua religie a secolului XX (10, p.8), exponenta perfecta a modului de viata american propovaduit in intreaga lume, in care visul si realitatea se impletesc intr-o lume a lui "a fost odata ca niciodata" oferita publicului de catre Disney Products PIc, furnizorii de vise ai lumii.
1. Lectiile istoriei
"Atat simbolic cat si practic, resedinta lor era situata acolo pentru a domina orasul. "
William Fleming
In lumea contemporana are loc in ziua de astazi o reinterpretare a tuturor valorilor. Utilizand un concept de larga circulatie in filosofia germana, se poate spune ca acum un nou spirit obiectiv, adica un nou mod de a gandi si de a fi, de a valoriza si de a crea, o noua sensibilitate sunt pe cale de a se institui, sub directul patronaj al aparatului politic.
Reflectia despre valori este o constanta a spiritului filosofic, dar ea devine centrala in momentele cruciale ale istoriei, mai ales cand valorile care caracterizeaza "spiritul unei epoci"( 1, p.7) sunt o rezultanta evidenta a demersului politic. In general, oamenii traiesc intr-o lume a valorilor impuse, fara a le constientiza, asa cum nu constientizeaza aerul pe care il respira.
Istoria ne invata ca valorile intelese aprioric, "de la sine", au fost in unele momente puternic zguduite de aparitia unei noi table de valori, asociate, de obicei unor personalitati de exceptie. Socrate, Kant, Luther sunt doar cateva exemple de oameni care se identifica cu sfarsitul unui mod de gandire si inceputul altuia. Spiritul unei epoci se identifica cel mai adesea cu o personalitate politica deosebita, capabila sa traseze o directie noua de evolutie societatii. Cand Hegel afirma ca a vazut spiritul lumii calare pe un cal, nu folosea o figura de stil, ci descria o stare de fapt. Noul sistem de valori era atunci extins la scara europeana si intruchipat de Napoleon; spiritul lumii devenea atunci, ca si in vremea Romei antice, concret, incat putea fi perceput in nemijlocirea lui ( 1, p.7)
Vom incerca in continuare sa trecem in revista cateva momente ale istoriei care se constituie- credem noi- drept niste exemple edificatoare pentru modul in care puterea politica a influentat de-a lungul timpului contextul social, in special prin patronarea unor lucrari de arhitectura si urbanism.
Nu intamplator, perioadele de apogeu artistic se calchiaza peste epoci in care puterea, stapana pe sine insasi, este totusi aflata sub un viguros control social, de natura sa tempereze eventuale tentatii despotice (7, p.33). Atena din vremea lui Pericle si Florenta quattrocentina a lui Cosimo de Medici sunt doua exemple aproape la intamplare alese.
Sa analizam situatia Atenei atunci cind Periclea venit la putere, ca sef al partidei populare. EI avea pentru Atena planuri cu mult mai grandioase, asadar l-a numit pe Phidias ca sef al lucrarilor ce se vor executa pe Acropola. Se porneste constructia Partenonului, vin la rind Propileele, apoi micul templu din dreapta Propileelor. Si aceste uluitoare zidiri, petrecute in mai putin de jumatate de veac, se incheie cu Erechteionul, construit imediat dupa moartea lui Pericle. In douazeci de ani, un conducator aflat totusi in razboaiele peloponesiace contra Spartei intelege ca afirmarea suprematiei unei comunitati este corelata cu (si depinde in primul rind de) forta ei culturala si artistica mai degraba decat de trecatoare ascutimi de spada
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
