Tulburări psihice

La contactul cu viata de detentie pot apare o serie de tulburari psihice. Desigur ca nu ne referim aici la manifestarile care tin de constitutia subiectului sau cele declansate in stare de libertate, ci numai la acelea care apar ca reactii fata de incarcerare. Acestea apar mai ales la detinutii primari. Ele survin la putin timp dupa depunere si sunt tranzitorii.

In ordinea frecventei lor se situeaza starile depresive care se caracterizeaza prin urmatoarele forme de manifestare:

- O puternica melancolie;

- Disperare;

- Agitatie anxioasa;

- Tentative de suicid;

- Halucinatii auditive si vizuale;

- Temeri delirante de persecutie.

Tabloul acestor manifestari este influentat de o serie de factori psihologici:

- Rusinea;

- Remuscarile;

- Despartirea brusca de familie.

Alt grup de tulburari este constituit de starile confuzionale care apar dupa cateva saptamani sau luni de la depunerea in penitenciar. Simptomatologia este constituita din:

- Dezorientare temporo- spatiala;

- Privire ratacita;

- Dureri de cap violente;

- Somn agitat;

- Vise de groaza;

- Halucinatii la care subiectul participa activ (se ascunde, se apara, se lupta).

Unele tulburari psihice mai pot fi determinate de sevrajul (intarcarea), la care sunt

supusi alcoolicii. Ei manifesta:

- Crize anxioase, violente;

- Delirum tremens (febra, tremuraturi)

- Tulburari de perceptie;

- Agitatie psiho-motorie;

- Halucinatii (mai ales zoopsii - adica bolnavul vede animale: broaste,

serpi, soareci, insecte);

- Insomnii;

- Puls accelerat.

Toate aceste tulburari psihice reclama examinarea de specialitate si un tratament

precoce.

Suicidul

E.S. Shneidman (1980) definea suicidul "un act uman de incetare din viata,

autoprodus si cu intentie proprie". Se poate detalia aceasta definitie ca fiind "actul

autooprimarii existentei, desfasurat intr-un moment de tensiune afectiva sau de

perturbare a constiintei"

Semnificatia si natura fenomenului suicid sunt: sub unghi psihologic, suicidului i se acorda semnificatii multiple, ca aceea a curmarii singuratatii, a razbunarii ca ultima sau unica solutie a unei situatii intolerabile, inlaturarii dependentei.

O alta semnificatie este aceea a mentinerii onoarei; se considera ca suicidul poate fi o sursa de usurare. In functie de semnificatiile suicidului intalnim:

- Suicidul altruist (ce poarta marca sacrificiului de sine);

- Suicidul egoist (a carui intentie si semnificatie nu corespund scopurilor

grupului social, ci se manifesta in detrimentul acestora);

- Suicidul anomic - descris de E. Durkheim (1897) - realizat ca urmare a pierderii statutului ori a schimbarii rolului social.

Venirea in penitenciar tulbura echilibrul personalitatii printr-o tripla reducere a

spatiului de viata, a timpului personal, a comportamentului social. Pe acest dezechilibru al personalitatii are loc o disfunctie a conduitei individuale. Aproape fiecare detinut traieste traumatic perioada de detentie, mai ales la prima condamnare; frustarile in plan social, instinctual si in ce priveste imaginea de sine, il poate face sa caute un remediu definitiv al nefericirii sale.

Reactia catastrofala a individului exprima neputinta de a se adapta la situatia data, ultimul esec al existentei se transforma in esecul vietii, fapt ce poate constitui un moment de ruptura, o criza de sens, gestul suicidar nefiind o optiune, ci mai degraba negarea totala a posibilitatilor de a alege.

Oricum solutia nu este rationala, deoarece nu exista practic situatie fara iesire,

limitele omului fiind infinite (Deshaies, 1947).

Fiind o tulburare a instinctului de conservare, suicidul se prezinta ca o realiltate

complexa a carei fenomenologie poate lua forme diverse:

- Conduite suicidare - avand ca variante suicidul propriu -zis, tentativa de

suicid, sindromul presuicidar si ideile suicidare;

- Echivalente suicidare - autoraniri, anomalii de conduita (simularea unei boli,

refuzul ingrijirilor medicale, unele renuntari la viata sociala, abandonarea

rolului social, diverse toxicomanii, alcoolism), accidente de suparare dintr-o

eroare sau prin desconsiderarea pericolului.