Tipuri de personalitate

Clasificarea tipurilor de personalitate

Oamenii au fost constienti din cele mai vechi timpuri de varietatea si de pluralitatea comportamentelor umane. În anul 450 î.Cr., Hipocrate distingea patru temperamente diferite  o ipoteza pe care mai târziu au preluat-o si alti specialisti. Însa abia C. G. Jung a adus argumente mai consistente în sprijinul acestei teorii, în cartea sa Tipuri psihologice.

Savantul elvetian sustinea ca oamenii au anumite trasaturi specifice care pot fi identificate cu usurinta. Cartea lui Jung, desi acopera o mica parte din preocuparile sale, a reprezentat o baza solida pentru diversele studii de mai târziu.

Printre cei care au recunoscut valoarea ei s-a numarat si Katherine Myers din Statele Unite, care a gasit acolo confirmarea propriilor ei teorii. Katherine Myers era de multa vreme fascinata de diferentele psihologice dintre indivizi, iar teoriile lui Jung au încurajat-o si stimulat-o sa-si continue cercetarile.

Desi nu erau psihologi, Katherine si fiica ei Isabel au studiat teoriile lei Jung timp de patruzeci de ani, cu atentie si rabdare, în ciuda dificultatilor si lipsei de recunoastere. La sfârsitul acestei perioade, în 1962, au formulat un chestionar care permitea clasificarea si identificarea a saisprezece tipuri de personalitate. Chestionarul a fost numit Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs (Myers-Briggs Type Indicator  MBTI).

La început, ideea tipurilor nu a fost primita cu prea mare entuziasm, dar în 1972 s-a înfiintat în Florida un centru oficial de cercetare în domeniu, numit Center for the Application of Psychological Type (CAPT). Aceasta institutie, care îsi propune sa strânga informatii si date despre tipuri de personalitate, s-a constituit cu vremea într-un centru mondial. Din 1975 Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs este publicat în Statele Unite de catre Consulting Psychologists Press. Treptat, el a fost unanim recunoscut, iar interesul în privinta informatiilor pe care le contine a crescut considerabil, mai ales în perioada anilor 60. Tipologia respectiva se poate aplica oricarui individ, indiferent de zona culturala din care provine.

În ultimii ani, profesorul american David Keirsey a adus cea mai substantiala contributie la studiul tipurilor. Urmând, timp de aproape patruzeci de ani o metoda proprie de investigatie, el a conceput o teorie despre temperament care simplifica mult Indicatorul Myers-Briggs. Keirsey sustine ca cele saisprezece tipuri initiale  altminteri greu de retinut  pot fi grupate în patru temperamente de baza si da indicatii precise pentru identificarea acestora.

Nota distinctiva a oricarei personalitati este data de caracteristicile ei dominante. Dintre toate caracteristicile pe care le detine un individ, el prefera sa le foloseasca în mod constant pe cele mai bine conturate, numite predispozitii. Celelalte caracteristici, mai putin dezvoltate, sunt oarecum neglijate în comparatie cu acestea. Predispozitiile definesc variatele aspecte (sau functii) pe care le îmbraca interactia individului cu lumea. Urmatoarele patru perechi de caracteristici (sau predispozitii) vor forma tipul de personalitate pe care îl reprezinta persoana respectiva.

Caracteristicile de baza ale personalitatii:

Extravertirea (e) si introvertirea (i) legate de preferinta noastra pentru lumea exterioara, respectiv interioara.

Functia senzoriala (S) si cea intuitiva (I) legate de modul în care asimilam informatii despre lumea înconjuratoare.

Functia reflexiva (R) si cea afectiva (A)  legate de procesul prin care luam decizii.

Functia juducativa (J) si cea perceptiva (P)  legate de preferinta noastra pentru un stil de viata mai organizat, respectiv mai flexibil.

Extravertitul Introvertitul