Testul omului

Desenul constituie o modalitate a functiilor de simbolizare in cadrul procesului de comunicare facand parte din structura si functionalitatea limbajului; este anterior limbajului oral si a constituit prima modalitate de comunicare intre indivizi a unui continut de reprezentari, sentimente, credinte, temeri apartinand grotelor din istoria umanitatii. Andre Levaj Gauvhaine: bazat pe o bogata documentatie arheologica si antropologica, psihologica, stabileste ca: Seriile ritmice de bastoane sau puncte se pot urmari in existenta lor cam la sfarsitul paleoliticului superior; paralel cu incasii Amgarieni catre 30. 000 ani i. e. n. se adauga primele figuri; acestea sunt cele mai vechi opere de arta din toata istoria umanitatii si se observa ca implicarea in continutul lor a unei conversatii inseparabile de concepte cu un mare grad de organizare prin limbaj. Acest mod de comunicare grafica este rezultatul maturizarii structurilor integratoare senzorio- motorii (atat la omul preistoric cat si la copil). Din studiile comparative se pare ca executarea acelorasi mazgaleli de baza este mai indelungata pe scara genetica. Studiul lui Pbode Bellog asupra dezvoltarii mintale a copiilor pe baza desenelor facute de ei ofera posibilitatea unei comparatii subiective intre desenul copilului prescolar, adultul primitiv si adultul preistoric. H. Wallon; a studiat biodinamica bratului in spatiul grafic in functie de maturizarea actului functional vizo- motor, cu implicatiile sistemului de self- control. L. Lucost: reuseste sa stabileasca relatia intre vizo-motricitatea copilului in evolutie in spatiul grafic raport care sta la baza activitatii perfectibile a grafismului infantil; W. Stern-A. Gessel: au demonstrat o stransa corelatie a evolutiei formelor grafice realizate de catre copil cu etapa sa de dezvoltare neuromotorie si psihointelectuala. Studiile referitoare la relatia dintre dezvoltarea grafica (varsta grafica) si dezvoltarea mintala pot stabili etapele de evolutie ale desenului pe grupe de varsta; ele reflecta ca varsta grafica nu este similara cu cea cronologica fiind deci necesara o incadrare de dezvoltare grafica cu intervale mai largi ale varstei cronologice. Intre 2-5 ani: se observa o definire a mazgalelilor in sensul aparitiei liniei ca modalitate de exprimare grafica a formelor geometrice de baza. Mazgalitura devine cerc sau spirala divizata (C. Pirlog) la care sunt antrenate miscari de finete (R. Zazzo) ceea ce demostreaza evolutia procesului de maturizare neuropsihica. Este faza de imitatie a gestului grafic de multe ori fara sa se inteleaga sensul; in jurul varstei de 3 ani apar primele trasee intentionale copilul putand desena un Om sub forma unui cerc si a liniei. Pana la 4 ani finalitatea actului grafic ramane placere ludica sau motorie imitativa (dupa Ch. Buchler) 50% din copiii de 4 1/2 ani simbolizeaza ochii prin doua puncte iar capul printr-un cerc ce este unit cu trunchiul ce este la randul sau unit cu linii ...