Tensiunea și sănătatea cuplului

In ciuda progresului sau intelectual, omul nu a invatat prea multe in ceea ce priveste convietuirea in armonie cu natura ori cu semenii. El inca nu stie cum sa inlature confuziile din jurul sau, produse de propria sa vanitate si in general cele ce apasa intreaga omenire.

Oamenii ca dovada a evolutiei lor, ar trebui sa devina mai atenti si mai plini de intelegere fata de cei din jur si implicit ar trebui sa-si gaseasca timpul necesar unei autoanalize. Astfel oamenii devin niste automate in lupta pentru existenta, fapt cu puternice implicatii psihologice in viata sociala si indeosebi in viata de cuplu, in familie.

Dupa cum bine stim, familia reprezinta primul mediu organizat in care este angajat individul si, ea are cea mai indelungata influenta asupra devenirii omului. Aceasta institutie se bazeaza pe alegerea reciproca a partenerilor de viata. Are originea in casatorie si constituie unul din cele mai complexe micro-sisteme sociale.

Casatoria este o problema personala si individuala a fiecaruia si care poate fi corect rezolvata numai de cei care sunt personal implicati. Trebuie sa remarc faptul ca, un sfatuitor din afara asupra acestor probleme nu este indicat si arareori util.

Necunoscandu-se pe sine, nu este de mirare ca, atatea vieti nu reusesc ori sunt intristate de necazuri ale spiritului si ale corpului sau torturate de descurajare, indoiala, disperare.

Nu este de mirare ca omul in dorinta lui oarba si pasionata de libertate si satisfactii rebele si violente, sa se revolte deseori cu violenta si sa incerce adesea a-si calma chinul launtric aruncandu-se cu capul aplecat intr-o viata de activitati febrile, de agitatie constanta, de emotii violente si inutile si de aventuri indraznete.

O institutie (casatoria, familia) ce se vrea constructiva are astfel, de suferit caci fiece individ ce adera la aceasta forma de comunicare - familie, aduce cu sine un bogat bagaj de obiceiuri, ritualuri, cutume, transferandu-le partenerului, marcand relatia intre cei doi.

Daca la inceput fiecare tinde sa arate ce are mai bun, apoi din cauza oboselii, a rutinei (pe care nu o folosesc constructiv) incep a-si elibera vechi conflicte intrapsihice, declansand adevarate razboaie psihologice, distrugand acea legatura afectiva, acel cordon de argint - afectivitatea cu aspectul ei, dragostea. Astfel starea de normalitate a disparut lasand loc cetei dense, intunericului.

Uneori, dupa o scurta perioada de convietuire, casatoria isi pierde farmecul si se dovedeste arareori a fi o reusita. Amandoua partile trebuie sa caute ca prin efortul propriu sa daca din ea o reusita si nu trebuie precupetit nimic pentru a realiza un camin fericit. Cred ca sunteti in masura sa apreciati ca pacea si fericirea adevarate se realizeaza numai atunci cand ne indreptam gandul si iubirea catre Dumnezeu. Aceasta ne obisnuieste sa gandim limpede. In acest fel vom fi in stare sa nu tinem seama de greselile si abaterile partenerului de viata si vom putea trai laolalta intr-un mod multumitor. Ciocnirile familiale se produc atunci cand unul din parteneri se asteapta ca celalalt sa detina calitatile unui inger, ori atunci cand unul aspira la dominarea totala a celuilalt. Astfel, v-as sfatui sa faceti ca viata dumneavoastra de familie sa fie fericita si sa castigati inima partenerului dumneavoastra prin iubire (daca nu cumva este prea tarziu).