Motivarea in cadrul organizaţiilor
Angajaţii de astăzi, nu mai sunt interesaţi sa lucreze ore suplimentare, sa fie punctuali, sunt lipsiţi de personalitate. Vechea credinţă era ca daca plăteşti oamenii in mod corespunzător, ei vor fi motivaţi. Totuşi, astăzi s-a realizat ca oamenii nu lucrează doar pentru bani ci pentru a fi satisfăcuţi de ceea ce fac. Motivarea este o parte importanta a procesului de management.
Exista mai multe forme de descriere a motivaţiei, in funcţie de obiectul la care ne raportam.
De exemplu, in cazul in care ne raportam la provenienţa sursei ce generează motivaţia, vom putea defini:
Motivaţia intrinseca (directa) este generata, fie de surse interne subiectului motivaţiei - de nevoile si trebuinţele sale - fie din surse provenite din activitatea desfăşurată. Caracteristica acestei motivaţii consta in obţinerea satisfacţiei prin îndeplinirea unei acţiuni adecvate ei. Spre exemplu, atunci când o persoana lucrează la un proiect deoarece este interesata de tema, ori frecventează spectacolele de teatru si cinema deoarece ii face plăcere, practica un anumit sport pentru ca se simte atras de el, citeşte sau învaţă din nevoia de a şti este motivaţie intrinseca.
Motivaţia extrinseca (indirecta) este generata de surse exterioare subiectului sau naturii activităţii lui. Ea poate fi sugerata sau impusa de alte persoane sau de concursuri de împrejurări favorabile sau nu. Spre exemplu un student care elaborează un proiect pentru a obţine o nota de trecere, un individ care frecventează sălile de spectacol pentru a-si întâlni cunoscuţi sau a crea imaginea unei persoane cultivate, practicarea unui sport pentru a slabi, constituie forme ale motivaţiei extrinseci. In organizaţie, motivaţia extrinseca se întâlneşte in cazul promovării pe un post considerat doar ca sursa de venituri.
In cazul in care ne referim la motivaţie ca fiind legata de unele trebuinţe imediate ale indivizilor, vom putea defini:
Motivaţia cognitiva este legata de nevoia de a şti, de a cunoaşte, de a fi stimulat senzorial. Se manifesta sub forma curiozităţii fata de nou, de inedit, de complexitate, ca si prin toleranta ridicata fata de risc. Denumirea de cognitiva este data de preponderenta proceselor de cunoaştere, înţelegere. Prin mecanismele percepţiei, gândirii, memoriei si imaginaţiei au loc, progresiv: explorarea, reproducerea, înţelegerea anumitor fenomene si dorinţa de a crea ceva nou.
Motivaţia cognitiva îşi găseşte satisfacţia in a explica si a rezolva ca scopuri in sine.
Motivaţia afectiva este determinata de nevoia omului de a obţine recunoaşterea celorlalţi si de a se simţi bine in compania lor. Performantele sportivilor neprofesionişti sunt determinate de motivaţia afectiva; elevii si studenţii învaţă din dorinţa de a satisface orgoliul părinţilor sau pentru a nu le pierde dragostea sunt antrenaţi prin acest tip de motivaţie. In organizaţie, motivaţia afectiva poate apare, spre exemplu, sub forma acceptării unor sarcini si posturi din dorinţa de a nu fi considerat incapabil sau rău intenţionat.
Cea mai importanta clasificare a motivaţiei, pune in valoare efectele laudei si recompenselor fata de cele ale dojenei si ameninţării. Astfel, deosebim motivaţia pozitiva si motivaţia negativa.
Motivaţia pozitiva consta in relaţionarea directa si proporţională a rezultatelor obţinute si a comportamentului promovat (răspunsul la apeluri, valoarea soluţiilor, nivelul iniţiativelor) cu satisfacţiile personale. Deşi accentul se pune pe latura pozitiva a laudei, recunoaşterii si recompensei-motivarea pozitiva nu poate fi aplicata ”tale-quale”. Marea diversitate a structurilor psiho- intelectuale umane face ca satisfacţia sa fie perceputa diferit de la individ la individ. Satisfacţia depinde de felul de a fi, de a gândi, a concepe rostul si valorile vieţii de fiecare in parte. Din aceste motive, managerul trebuie sa-si construiască o adevărată structura a motivaţiei pozitive care sa ofere fiecărui individ in parte tipul de satisfacţie la care este sensibil. Indivizii sunt unici, iar normele unui grup diferă de la o organizaţie la alta foarte mult. Ceea ce poate motiva un grup de angajaţi, poate avea efect contrar asupra altui grup. Factorii motivatori pot si varia.
- BANII CA MOTIVATOR
Aşa cum profitul se manifesta ca măsură a succesului intr-o afacere, tot aşa oamenii îşi judeca propriul succes sau eşec in funcţie de nivelul la care sunt menţinuţi de către angajator in termenii financiari, respectiv in funcţie de mărimea salariului cu care sunt recompensaţi pentru munca prestata. Salariul poate fi considerat ca un factor de supravieţuire. Banii pot acţiona ca un stimulent, pentru o munca mai productiva. Cu banii câştigaţi oamenii pot cumpăra bunuri si servicii care sa satisfacă nevoile lor. Cu cat munca este mai plictisitoare si stârneşte un interes intrinsec redus, cu atât creste importanta banilor ca factor motivator al iniţiativei spre efort.
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
