Structurarea Schemei Corporale La Copii

in cursul primelor luni de existenta, schema corporala, desi prezenta la nivelul organizarii senzatiilor, pare sa fie redusa la conservarea imediata a vietii.

in aceasta etapa, echipamentul neuromotor si aparatul senzitiv sunt insuficient elaborate. De aceea copilul nu face distinctia intre Eu si Celalalt, intre obiectele percepute si potentialitatea motrica a mainii (17), (19). Pe langa factorul spatialitate se adauga si prezenta mamei, al carei aport afectiv are un rol esential in integrarea schemei corporale.

Se apreciaza (19), (46) abia dupa varsta de 6 luni copilul incepe sa separe propriul corp de celelalte obiecte. Acest proces de constientizare a partilor propriului corp este un proces lent si progresiv.

Pe masura ce copilul creste (merge, exploreaza spatiul, dobandeste noi experiente motrice), structurarea schemei corporale evolueaza. De aceea, mersul este considerat (19), (46) etapa decisiva, intru-cat cautarea echilibrului pune in actiune ansamblul si inaugureaza complet explorarea spatiului.

Structurarea schemei corporale nu este un proces pasiv; prin fiecare gest si prin fiecare act de interactiune cu mediul, de imitare a ceea ce vede, copilul face o descoperire. J. Piaget (29) considera aceasta structurare ca pe un proces de adaptare la mediu, o prelungire a adaptarii biologice. Importanta este calitatea afectiva a mediului, pentru a asigura dezvoltarii un curs ascendent.

Diferite aspecte ale schemei corporale nu se situeaza in totalitate pe un plan obiectiv si deci nu pot fi relevate doar prin observatie. insusi subiectul are o idee, o imagine, o reprezentare a constiintei de sine, care-l angajeaza, in totalitate, in fiecare din actele sale.

Jocul cu primele (obiecte (intalnite in spatiul inconjurator, cu propriile membre, reprezinta inceputul autocunoasterii. Initial, ele nu au caracterul de (propriu ci sunt la fel de straine ca si obiectele neanimate din jur. Curand insa copilul descopera o particularitate a acestor obiecte, aceea de a raspunde, prin diverse senzatii, mergand pana la cele dureroase, contactului cu lumea inconjuratoare. Dupa W. J. Revers (6, p. 146), (jocul cu propriile membre este o traire de sine ludic-senzoriala. in acest joc apare deosebirea dintre corp si lucru, dintre pipaitul simtit, senzatia de (a fi pipait de mine insumi (relatia senzoriala cu sine, pe de o parte si tot ceea ce este pipaibil fara a include senzatia de autopercepere pe de alta parte. Mai tarziu, asocierea senzatiilor primite prin intermediul membrelor manipulate cu miscarile efectuate de ele conduce treptat la descoperirea ca acestea din urma nu se desfasoara la intamplare, ci pot fi comandate prin voia proprie.

inceputul constituirii sinelui este asociat asadar cu miscarea care provoaca simultan modificarea ordinii lucrurilor din jur si suma de senzatii prin intermediul carora, treptat, membrele si corpul in intregime ajung sa fie percepute ca proprii. Corpul reprezinta deci forma originara a sinelui ...