În viaţa actuală suntem expuşi la diverşi stimuli care ne afectează într-un fel viaţa proprie. Monotomia zilnică răspîndeşte la rîndul său anumite stări indizerabile sănătăţii noastre mintale. Ca urmare, devenim slabi fizic, obosiţi, epuizaţi şi pierdem interesul pentru activităţile care odată ne provocau atîta bucurie. Extinzîndu-se în timp duce deja la o oarecare patologie şi dacă nu urmăm recuperarea necesară mărim posibilitatea de a deveni dependenţi cronici. Iar a fi nevrotic, prin esenţă, nu este cel mai plăcut moment al vieţii umane.
Astenia şi nevrastenia
Astenia, în esenţă, constituie o reducere a forţelor, slăbiciunea stării generale; slăbirea funcţiilor unui organism sau ale unui sistem.
Se vorbeşte despre astenie de primăvară şi astenie de toamnă, dar acestea nu sunt noţiuni ştiinţifice, medicale. Acestea se referă la anumite stări astenice care influenţează într-un fel dificultăţile organismului de a se adapta la modificările mediului - temperatură, luminozitate - şi, prin urmare, la specificul hranei. Organismul este demineralizat, devitaminizat şi prezintă tulburări de tip astenic.
Neurastenia, la rîndul său, reprezintă, o stare de intensă oboseală, ce survine din surmenaj şi de anumite tulburări psihice (apatie, mîhnire insomnie, nesiguranţă), de tulburări funcţionale (cardiovasculare, digestive, sexuale) şi de dureri cu diferite localizări. În prezent, aceste manifestări fac referire la tulburările de tip nevrotic.
Definirea conceptului de nevroză
Cînd abordăm termenul de nevroză, ne referim, de fapt, la acele afecţiuni psihice iniţiate şi parcurse în condiţii de suprasolicitare psihică. Fenomenele psihice specifice nevrozei sunt în general, reversibile şi nu sunt însoţite de alterarea personalităţii; pacientul percepe clar patologia sa, el ştie că aceasta există, cu toate că îi vine greu să convieţuiască. De fapt nevroticii singuri caută sprijinul psihiatric şi într-un fel enervează medicii prin obsesia de a fi trataţi continuu şi prin istorioarele deseori fără sens atît de importante pentru aceştia.
Tulburările nevrotice sunt determinate de situaţii psihotraumatizante ce nu pot fi soluţionate prin mobilizarea mijloacelor psihologice de compensare ale individului. Factorul psihotraumatizant poate avea intensitate mică sau medie, dar durata lungă de acţiune în nevroze; poate avea intensitate mare, catastrofală, instalarea bruscă, determinînd schimbarea stereotipului de viaţă.
Formele de nevroză
În aspect clinic sunt reprezentate patru forme de nevroze: nevroza astenică, nevroza obsesivo-fobică, nevroza isterică, nevrozele mixte.
a) Nevroza astenică (neurastenia) cuprinde astfel de stări ca astenia, cefaleea, insomnia. Cauza principală a nevrozei astenice este suprasolicitarea îndelungată, care duce la epuizare, oboseală patologică a funcţiilor psihice, reversibilă prin tratament.
Bolnavul suferind de nevroza astenică prezintă rezistenţă scăzută la oboseală. Somnul este neodihnitor, superficial sau, uneori, insomnia este totală. La trezire, se simte mai obosit decît la culcare. De asemenea, manifestă hiperexcitabilitate emotivă. Izbucneşte repede în plîns sau rîs nervos, este nerăbdator, nu se poate concentra; nu poate asimila informaţii. Sensibilitatea psihică crescută se dublează şi de o hiperestezie polisenzorială: îl supără zgomotele, foşnetul foilor, scîrţîitul uşii; îl supără chiar contactul pielii cu hainele proprii, are furnicături, amorţeli în membre, vederea i se tulbură, în cîmpul vizual apărînd pete sau puncte luminoase. Vertijul, senzaţia de ameţeală, nesiguranţa în mers, pocniturile în urechi, sunt alte semne de nevroză astenică sub aspect somatic.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
