Sentimentul sau complexul de inferioritate și compensarea sa

o Introducere

Atat conceptul de sentiment, sau mai grav, complex de inferioritate, cat si cel de compensare, isi au originea in teoriile lui Alfred Adler, psiholog austriac care a trait in perioada1870 - 1937.

Complexul de inferioritate este evolutia negativa de la sentimentul de inferioritate spre un sentiment acut de inferioritate.

Pentru Adler, sentimentul de inferioritate si corelatul sau, aspiratia spre autoafirmare, reprezinta doua din formele de baza sub care poate sa apara sentimentul valorii proprii. Prima forma este caracteristica, in general, varstei copilariei, cand mica fiinta umana constata cu durere cat de putin pregatita este, in comparatie cu adultii, sa raspunda adecvat cerintelor complexe ale mediului social. Acest sentiment poate fi accentuat de o constitutie fizica anormala (o infirmitate), de o situatie economica si sociala precara, de o educatie deficitara, etc.

In intelesul acordat de Adler, complexul de inferioritate este un efect fatal al unei comparatii, este un simptom maladiv, un semn de tulburare a tendintei normale de autovalorificare.

Depasirea sentimentului de inferioritate se realizeaza frecvent prin mecanismul compensarii. Fenomenul compensarii, ca proces de contrabalansare a unei deficiente, insatisfactii sau nerealizari, a fost generalizat de Adler pentru intreaga dezvoltare psihica a persoanei. In opinia sa, compensarea are caracterul unei legi de baza a vietii psihice si desemneaza acea reactie a individului ca intreg la o lipsa oarecare. La baza reactiei de compensare, Adler pune simtul imperfectiunii care antreneaza si mobilizeaza posibilitatile ascunse, profunde, ale organismului si le dirijeaza spre compensarea deficientei respective: "Defectele constitutionale si alte stari analoage", spune Adler, "fac sa apara un sentiment de inferioritate, care impune compensarea in sensul unei exaltari a sentimentului personalitatii...Fortele compensatiei creeaza dispozitive interne in acest scop."

o Sentimentul si complexul de inferioritate

Sentimentul de inferioritate nu apare numai atunci cand ne autosubestimam, ci si atunci cand suntem apreciati sub nivelul la care credem ca avem dreptul. In acest caz, este vorba de o neconcordanta intre autoapreciere si opinia celorlalti. Din acest conflict se naste nevoia de protest si de compensare.

a) Depresia

In unele cazuri, sentimentul de inferioritate poate evolua spre starea de complex, spre instalarea unui profund sentiment de neputinta, de incapabilitate care poate se poate prelungi prin dezvoltarea unei reactii de introversiune exagerata, de abandon si care poate crea ca boala, depresia. Aceasta se manifesta, de obicei, prin stari obsesivo-fobice, in special teama de necunoscut, de viitor, lipsa de constientizare a propriei valori, autoinvinuire, pierderea energiei. Lipsa de incredere in sine este rezultatul unei gresite autoaprecieri in raport cu altii, fapt care va duce la formarea, pe de o parte, a convingerii ca nu poti reusi acolo unde altii reusesc cu usurinta, iar pe de alta, la aparitia fricii de a mai incerca. Teama creaza, in general, inhibitii, dar in cazul celui neincrezator in el insusi, sarcina care ii sta in fata la un moment dat ii poate parea irealizabila si o refuza. Teama de insucces pe care o resimte o astfel de persoana poate avea ca efect (in scop de aparare) si scaderea asteptarilor persoanei (mai preferabil decat deceptia).