Războiul Psihologic

1. CONCEPTE CARE ÎL DEFINESC

Războiul psihologic reprezintă propaganda sau alte acţiuni psihologice desfăşurate cu scopul de a influenţa opiniile, emoţiile, atitudinile şi comportamentul grupurilor străine adverse într-un mod care să sprijine înfăptuirea obiectivelor naţionale. Activităţile de ansamblu şi acţiunile războiului psihologic pornesc de la posibilitatea influenţării conştiinţei oamenilor pe baza unor teorii şi concepte aferente psihosociologiei. Sistemul de valori ce implică diversiuni, spionaj, zvonuri, dezinformări, ameninţări, demonstraţii de forţă are ca finalitate exercitarea unor presiuni care să ducă la slăbirea forţei morale sau materiale a inamicului precum şi atragerea de noi ,,adepţi” care să sprijine ideile proprii.

Războiul psihologic se desfăşoară atât pe timp de pace, cât şi în timpul conflictelor armate şi are ca scop pe de o parte consolidarea obiectivelor politice şi militare proprii iar pe de altă parte slăbirea potenţialului psihologic al adversarului, modificarea atitudinii populaţiei faţă de politica statală ori provocarea unor nemulţumiri în rândul acesteia.

La baza războiului psihologic stă ideea enunţată încă din sec. 5 î.e.n. în lucrarea ,,Arta războiului” în care se subliniază că „nu este nevoie să distrugi fizic inamicul, ci este suficient să îi distrugi voinţa de a lupta” 1.

Principiul general al războiului psihologic îl constituie influenţarea negativă a proceselor biopsihice de bază ale militarilor aflaţi în situaţii de luptă, precum şi crearea de disfuncţii la nivelul relaţiilor psiho-comportamentale în diferite planuri, pentru realizarea constrângerii psihologice în direcţii care favorizează atingerea obiectivelor politico-militare propuse. În consecinţă agresiunea se exercită asupra proceselor psihice, fie dereglându-le funcţionarea, fie alterându-le produsele, inducând individului sau colectivităţii la un moment dat, o stare anormală în gândire şi comportament, dar cu aspect de normalitate, ce poate avea finalităţi catastrofale.

Laturile războiului psihologic au în vedere consolidarea psihomorală a forţelor armate şi a populaţiei proprii, pe de o parte, şi subminarea psihomorală a forţelor adversarului, pe de altă parte.

În timp de război, prin acţiunile războiului psihologic se urmăreşte paralizarea voinţei adversarului de a lupta, subminarea coeziunii acestuia, inocularea sentimentului zădărniciei, confuziei, spaimei, insuflarea neîncrederii în comandanţi şi în tehnica din dotare, înăbuşirea dorinţei de luptă sau rezistenţă. Efectele acţiunilor psihologice sunt mai mari în acele grupuri militare şi civile care sunt sensibile ori nepregătite din punct de vedere psihic. Nemulţumirea, invidia, egoismul, diferenţele de natură materială şi spirituală, de autoritate şi prestigiu dintre grupurile sociale sau dintre indivizi pot constitui un mediu care tinde să favorizeze succesul acestui gen de acţiuni.

Pe plan militar, la acestea se pot adauga greşelile în activitatea de conducere, lipsa instruirii sau instruirii neadecvate, aprovizionarea deficitară, sau asistenţă medicală insuficientă.

Obiectivele desfăşurării agresiunii psihologice presupun:

- discreditarea regimului social-politic;

- prezentarea distorsionată a cauzelor şi modului de desfăşurare a războiului;

- modificarea conduitei astfel încât să rezulte diminuarea voinţei de a lupta, pasivitate, dezangajare şi dezinteres;

- instigare la insubordonare, dezertare sau capitulare;

- câştigarea sprijinului şi cooperării grupurilor ţintă neutre sau indecise;

- schimbarea convingerilor filozofice, diminuarea motivaţiei pentru luptă;

- inducerea neîncrederii în victorie.

Laitmotivele acţiunilor războiului psihologic se constituie din:

- acuzarea adversarului că a comis atrocităţi;

- amplificarea mizelor(intereselor) implicate;

- demonizarea/dezumanizarea adversarului;

- polarizarea - ,,Cine nu e cu noi, e impotriva noastră’’;

- asumarea protecţiei divine - ,, Dumnezeu ne apără”;

- metapropaganda – discreditarea propagandei celuilalt.

Evoluţia vieţii internaţionale contemporane, evidenţiază tot mai mult tendinţa de înlocuire a politicii de forţă cu politica de influenţare prin manipulare. Se desfaşoară în acest sens complexe scenarii psihologice, elaborate şi aplicate de către multe puteri pentru lărgirea sferelor de influenţă, pentru noi pieţe de desfacere si câştigarea de aliaţi. S-a acumulat astfel un întreg arsenal de procedee şi tehnici, căi şi modalităţi subtile de influenţare a constiinţei, a modului de gândire şi a comportamentului indivizilor, a stărilor psihice şi morale ale acestora, a climatului psihosocial şi al forţei de acţiune a colectivităţilor umane. În prezent, operaţiile psihologice au un caracter tot mai diferenţiat, selectiv, mai ales în timp de pace şi vizează atât grupurile sociale, cât şi persoanele fizice. Ca urmare, au fost intensificate procese cum sunt: dezinformarea, insinuarea adevărurilor în conştiinţa oamenilor, crearea unor stereotipuri deformate în gândire, înlocuirea convingerilor şi poziţiilor reale cu altele false. Indiferent de extinderea conflictului, de rolul deosebit de important al armamentului şi tehnicii din ce în ce mai sofisticate, omul rămâne deopotrivă punctul forte, dar şi „calcâiul lui Achile” de care, în ultima instanţă depinde victoria sau eşecul.

Operaţiile şi acţiunile psihologice care intră în componenţa războiului informaţional sunt determinate, în general, de următoarele aspecte care le definesc şi le caracterizează:

-nu ucid si nu produc distrugeri prin ele însele, astfel încât nu sunt sancţionate prin normele de drept internaţional sau condamnate de către opinia publică. Dacă ilegalizarea războiului – în inţelesul clasic al cuvântului – este consacrată în dreptul internaţional, agresiunile ne- convenţionale nu constituie obiectivul unei necesare şi efective jurisdicţii internaţionale (cu excepţia propagandei conexe conceptului clasic de război). În acelaşi mod, opinia publică reflectă şi condamnă ororile şi distrugerile războiului şi mai puţin sau deloc strategiile de agresare nonconvenţionale, care distrug matrici naţionale, culturale, religioase şi morale, statusuri, ierarhizari sociale, un stat fiind virtual cucerit făra a se deplasa la graniţă nici o armată; - sunt omniprezente, ele premerg, însoţesc, urmează sau fac chiar inutil un conflict armat; - nu presupun costuri materiale şi financiare deosebite, raportul cheltuieli/eficienţă surclasând consumurile pe care le presupune o confruntare militară clasică.

Concepte despre razboiul psihologic, partile si participantii, metode si mijloace de lupta psihologice.