Războiul Psihologic

Războiul, dintotdeauna, a reprezentat nu numai o confruntare de forţe umane şi mijloace tehnice, ci şi una de energii spirituale şi psihice, “arta supremă a războiului este de a-l învinge pe inamic fără luptă” (Sun Tzî).

1. Delimitări conceptuale

Operaţiile psihologice reprezintă totalitatea măsurilor, programelor şi activităţilor destinate să modifice/schimbe opiniile, atitudinile şi comportamentul grupurilor ţintă inamice, aliate sau neutre, în scopul îndeplinirii obiectivelor planificate sau activităţii planificate, care utilizează metode şi mijloace de comunicare, direcţionare spre ţinte/grupuri ţintă aprobate, cu scopul de a influenţa percepţii, atitudini şi comportamente care afectează îndeplinirea obiectivelor politico-militare.

2. Scop general: Obţinerea victoriei în timp scurt şi cu pierderi minime prin subminarea capacităţii de luptă obţinută pe calea înfrângerii morale. Promovarea anumitor opinii, emoţii, atitudini şi/sau a unui comportament specific al subiecţilor supuşi influenţării.

3. Obiective:

– modificării de conduită care să ducă la:

– diminuarea voinţei de a lupta, la pasivitate, dezangajare şi dezinteres;

– schimbarea convingerilor filosofice, diminuarea motivaţiei pentru luptă, inducerea neîncrederii în victorie;

– discreditarea sistemului social-politic;

– prezentarea distorsionată a cauzelor şi modului de desfăşurare a războiului;

– crearea unei imagini favorabile asupra scopului urmărit de agresor, a capacităţii sale militare;

– exagerarea greutăţilor războiului şi a privaţiunilor la care sunt supuse efectivele adverse, familiile luptătorilor;

– oferirea în culori acceptabile, a alternativei cooperării cu agresorul;

– instigarea la insubordonare, dezertare sau capitulare;

– câştigarea sprijinului şi cooperării grupurilor ţintă neutre sau indecise;

– întărirea unor sentimente dezirabile la nivelul grupurilor ţintă aliate/simpatizante.

4. Caracteristicile acţiunilor psihologice

- Nu ucid şi nu produc distrugeri prin ele însele – nefiind sancţionate prin norme de drept internaţional sau condamnate de opinia publică (agresiunile neconvenţionale nu constituie obiectul unei necesare şi efective jurisdicţii internaţionale);

- Sunt omniprezente – premerg, însoţesc, urmează sau fac inutil un conflict armat (ex.: în operaţiunea “Furtună în deşert” nu au existat numai masive atacuri terestre, aeriene şi navale, ci şi înainte, în timpul şi după operaţie – un război alert al cuvintelor şi al imaginilor”).

- Nu presupun costuri materiale şi financiare deosebite, raportul cheltuieli/eficienţă surclasând consumurile pe care le presupune o confruntare militară clasică (ex.: în Golf, raportul a fost de 1:3000 dolari faţă de cheltuielile strict militare).

- Au o rază de acţiune şi efecte deosebite, datorită mijloacelor tehnice de difuzare, celor de apărare şi contracarare, gen antirachetă, care sunt ca şi inexistente; pentru eficienţa lor au fost supranumite: “gloanţe de hârtie”.

- Vectorul lor cel mai înaintat îl constituie mass-media, căreia i se exploatează una din funcţiile de bază – funcţia mediatică. Muniţia o reprezintă informaţia (ex.: “componenta informaţională destinată opiniei publice are o valoare critică pentru toţi cei implicaţi. Este posibil ca succesul sau insuccesul să nu se producă pe câmpul de luptă, ci pe prima pagină a unui ziar de dimineaţă”).

- Stricta specializare a planificatorilor şi utilizatorilor pentru conceperea, elaborarea, difuzarea şi evaluarea acţiunilor psihologice (ex.: în Golf au acţionat aproximativ 1000 de specialişti – psihologi, sociologi, lingvişti, graficieni, în Somalia peste 300, iar în Haiti peste 200).

- Recursul tot mai des la agenţii specializate de relaţii publice şi publicitate (ex.: agenţia “Hill and Krowlton” folosită pentru manipularea opiniei publice americane în favoarea operaţiunii “Furtună în deşert”; agenţia “Ruder Finn et Rotman din Washinghton” angajată de guvernele din Croaţia şi Bosnia-Herţegovina, precum şi de către albanezii din Kosovo pentru reprezentarea intereselor şi a crea o imagine favorabilă în lume).

- Selectivitatea ţintelor în funcţie de “fişa psihologică” a zonei (ex.: în Golf s-a încercat sensibilizarea societăţii americane prin abordarea unor teme sensibile – soarta copiilor, drepturile omului, grija statului american pentru cetăţenii săi. Asupra soldatului irakian s-au folosit cuvinte umanitare, de convingere şi prevenire în detrimentul celor ameninţătoare. Efectele au fost spectaculoase – predarea în masă în locul unei rezistenţe).

- Complementaritatea (diversitatea) spaţiilor informaţionale în care se desfăşoară, dublată de dualitatea mesajului în funcţie de destinatar (către opinia publică internă şi internaţională, respectiv trupele şi populaţia adversarului).