Rasismul

Niveluri si logici ale rasismului

Rasismul este o conceptie social-politica antistiintifica si reactionara care sustine ideea nefondata a inegalitatii biologice si intelectuale a raselor, precum si caracterul determinant, in istorie, al particularitatilor rasiale ale oamenilor, al luptei dintre rase [fr. Racisme, rus. rasizm]

In anumite experiente istorice, rasismul se manifesta slab, limitat, secundar si uneori este mai corect sa vorbim de xenofobie sau tensiuni interculturale decit de rasism propriu-zis. In altele, din contra, el matura totul in calea sa, structureaza viata politica si sociala, insufleteste schimbarile, cuceririle, razboiul. De aceea, nu este inutil, pentru inceput, sa schitam un tablou de ansamblu, fara nici o pretentie conceptuala, dar in interiorul caruia vom putea recunoaste diferite niveluri ale fenomenului, diverse modalitati de integrare, de prezenta si intensitate a formelor sale elementare pentru ca, pornind de aici, sa reperam principalele axe in jurul carora vom elabora o reprezentare analitica a fenomenului.

1. Spatiul empiric al rasismului

Intr-o prima aproximatie, putem deosebi patru niveluri ale rasismului:

a) la un prim nivel, este mai corect sa vorbim despre infrarasism decit despre rasism constituit. In acest caz, fenomenul este in acelasi timp minor si aparent dezarticulat. Se remarca prezenta doctrinelor, propagarea prejudecatilor si a opiniilor, adeseori mai degraba xenofobe decit cu adevarat rasiste, sau legate mai mult de identitati comunitare decit rasiste. Violenta poate sa apara, difuza, foarte localizata; segregarea se poate contura atit in forma sociala, cit si rasiala, de exemplu in jurul unor enclave, in care mizeria si somajul rivalizeaza cu marginalizarea grupurilor etnice; discriminarea se intilneste ici si colo, in citeva institutii, unde e considerata totusi o problema minora, jenanta, sau e stigmatizata cu repeziciune. In aceasta faza, nu este foarte clar stabilita comunicarea infrarasismului de la o forma la alta; fiecare din aceste forme pare sa apartina unei logici autonome; de exemplu, nu pot fi percepute cu claritate legaturile dintre activitatea unor ideologi relativ marginali si emergenta unor acte de violenta izolate, promovate de indivizi sau de mici grupuri aparute in urma unor circumstante mai mult sau mai putin fortuite si cu idei extrem de putin elaborate.

b) La un al doilea nivel, rasismul ramine tot fragmentat, dar este deja mult mai precis sau mai manifest. El apare ca atare, exprimat cu claritate, masurabil de pilda in sondajele de opinie. Doctrina este mai raspindita, ea inspira publicatii numeroase, anumite cercuri, grupuri de influenta. Violenta mai frecventa, suficient de repetitiva ca sa nu fie privita ca fenomen secundar, actiune a unor dezechilibrati, efect al unei situatii in mare masura intimplatoare, al unei conjuncturi foarte speciale. Segregarea sau discriminarea sint si ele marcate, perceptibile in diferite domenii ale vietii sociale sau inscrise vizibil in spatiu. Ansamblul este coerent, dar pare inca fragmentat, ca si cum un acelasi imbold ar traversa societatea, fara a gasi insa liantul care sa determine unitatea concreta a diferitelor sale expresii.

c) Acest liant apare la un al treilea nivel, cind rasismul devine principiul de actiune al unei forte politice sau parapolitice; cind devine el insusi politica, insufletind dezbateri si manifestari de violenta mobilizind sectoare ample ale populatiei, creind contextul favorabil unei violente amplificate sau utilizind el insusi aceasta violenta ca instrument intr-o strategie de preluare a puterii. Miscarea politica aflata in acest stadiu capitalizeaza opiniile si prejudecatile, dar, in egala masura, le orienteaza si le dezvolta; ea se prevaleaza de elementele doctrinare care inceteaza sa mai fie marginalizate, atrage intelectuali autentici, se inscrie intr-o traditie ideologica sau o creaza, facind in acelasi timp apel la masurile concrete discriminatorii sau la un proiect de segregare rasiala.

d) In sfirsit, ultimul nivel este atins din momentul in care statul insusi se organizeaza pe baza unor orientari rasiste, dezvolta activitati politice si programe de excludere sau de discriminare masiva, face apel la savanti sau intelectuali care sint chemati sa contribuie la acest efort, mobilizeaza resursele sistemului judiciar pentru a-si afirma categoriile rasiale, structureaza institutiile in functie de aceste categorii. Rasismul devine total daca cei care conduc statul reusesc sa-i subordoneze totul: stiinta, tehnica, institutiile, dar si economia, valorile morale si religioase, trecutul istoric, expansiunea militara; daca aceasta patrunde in toate domeniile vietii politice si sociale, la toate nivelurile, fara dezbatere sau contestare posibila. Este total, penru a utiliza un alt termen, in masura in care determina fuzionarea unor elemente diferite intr-o dinamica unica si declaseaza tot ceea ce acorda grupului circumscris rasial un loc, chiar dezavantajat, in societate. Ca imagine sociologica, rasismul total nu este desavirsit decit atunci cind personifica statul. El poate fi insa intilnit in grupuri care functioneaza dupa modelul sau, reproducindu-i principiul la scara redusa si, de aici, intr-un registru in acelasi timp terorist si sectar.