Psihoprofesiogramă

DISCIPLINA SPORTIVĂ: GIMNASTICĂ ARTISTICĂ FEMININĂ

NIVEL VALORIC: PERFORMANŢĂ

1- obiectul , natura si tehnologia profesiunii : descrierea activitatilor de

munca, operatiile principale, conditiile de munca , materiile prime si auxiliare folosite, utilajele, agregatele, sculele, dispozitivele folosite:

Gimnastica are ea însăşi mai multe ramuri şi probe dar poate fi caracterizată, în general, ca un sport individual care solicită aparatul motric al sportivului în mod multilateral, atât datorită structurii variate şi complicate a mişcărilor, cât şi datorită condiţiilor de execuţie a acestora. În gimnastică, sportivul trebuie să-şi stăpânească foarte bine mişcările corpului, fie în exerciţiile libere, fie în legătură cu aparatele, având de înfrânt, în special, greutatea proprie în condiţiile de deplasare rapidă şi cu precizie.Adversarul gimnastului lucrează separat, înainte sau după acesta, întrecerea fiind o comparaţie a măiestriei apreciată cu note de către arbitri. Măiestria se dovedeşte lucrând cu precizie şi frumuseţe exerciţiile învăţate până la automatizare dar cu elemente diferite, ceea ce introduce în execuţie un anumit coeficient de incertitudine.

În gimnastica artistică, solul se referă la o suprafaţă special amenajată, considerată un aparat. Un exerciţiu la sol în gimnastica feminină durează între 70 şi 90 de secunde şi este alcătuit din elemente acrobatice şi artistice (dans). Gimnastele sunt implicate în alegerea muzicii şi în coregrafia exerciţiilor; din acest motiv solul este aparatul care permite gimnastelor cea mai mare libertate de expresie. Pe lângă dificultatea elementelor tehnice, gimnastele trebuie să ţină cont şi de muzică în încercarea de a-şi executa exerciţiul în ritmul acesteia.La nivel profesionist, coregrafia unui exerciţiu este aleasă de gimnastă împreună cu antrenorii săi.Cele mai multe exerciţii sunt compuse din 3-5 linii acrobatice şi o serie de elemente artistice, piruete şi sărituri. Codul de punctaj prevede obligativitatea existenţei elementelor din 5 grupe de elemente diferite. Astfel, un exerciţiu trebuie să conţină o întoarcere la cel puţin 540 de grade, un salt dublu, o linie acrobatică spre înainte şi una spre înapoi.

Notele se acordă în funcţie de dificultatea exerciţiului, de interpretarea artistică, de elementele tehnice impuse şi de calitatea programului în ansamblu. În cazul unor execuţii modeste, al lipsei elementelor obligatorii, al căderilor sau al altor erori, nota finală suferă nişte deduceri. Spre deosebire de gimnastica masculină, gimnastelor le este permis să încheie linia acrobatică într-o poziţie de fandare. Gimnasta trebuie să se folosească de întreaga suprafaţă a aparatului, liniile acrobatice urmând a se executa dintr-un colţ în celălalt al covorului. Păşirea în afara suprafeţei delimitate atrage după sine penalizarea sportivei.Gimnastele se pot folosi de cretă pentru a spori aderenţa mâinilor şi/sau picioarelor cu aparatul. De asemenea le este permis să-şi protejeze încheieturile. În concursurile junioarelor, arbitri permit utilizarea unei suprafeţe mai flexibile pentru evitarea unor accidentări grave. În competiţiile internaţionale majore (Olimpiadă, Campionat Mondial), precum şi în cele naţionale de anvergură, această suprafaţă ajutătoare nu este acceptată.

Bârna este unul din cele patru aparate (probe) în gimnastica artistică feminină. Este alcătuit dintr-un cadru metalic pe care este aşezată o bârnă de lemn, acoperită cu piele. Durata unui excerciţiu la bârnă este de un minut şi 30 de secunde.

Dimensiunile oficiale ale aparatului sunt publicate de Federaţia Internaţională de Gimnastică:Înalţime 125 cm , Lungime 5 m , Lăţime 10 cm

Bârnele moderne sunt montate pe o suspensie specială care, deşi foarte rigidă, amortizează oarecum şocul aterizărilor.Exerciţiile la bârnă sunt punctate pentru atitudine artistică, execuţie acrobatică şi completarea elementelor obligatorii. Regulamentul Federaţiei Internaţionale de Gimnastică impune un număr de elemente obligatorii, printe care o răsucire de 360 de grade, elemente acrobatice pe spate şi elemente acrobatice în faţă sau laterale. În afară de execuţia elementelor obligatorii se mai acordă puncte pentru felul în care elementele sunt legate între ele. Terminarea exerciţiului (săritura de pe bârnă şi aterizarea) sunt de asemenea foarte importante. Gimnastele pot să piardă puncte pentru diverse greşeli făcute în timpul exerciţiului: dezechilibru, tehnică deficientă, ratarea unui element obligatoriu, cădere de pe bârnă, şi altele.

2 - fiziologia muncii profesionale:

Indici somato-funcţionali:

- talie la nivelul mediu al copiilor din România ;

- anvergura cu 5-8 cm mai mare decât talia ;

- ţesut adipos 9-11% ;

- diametru biacromial mai mare cu 5-6 cm decât diametrul bitrohanterian ;

- greutatea corporală cu 12-15 kg sub numărul centimetrilor taliei minus 100 ;

- efort în regim energetic mixt cu preponderenţă anaerobic ;

- profil neuroendocrin echilibrat

Calităţi motrice de bază:

Viteza:

- de deplasare ;

- de execuţie ;

- de reacţie

Îndemânare:

- coordonarea complexă a segmentelor faţă de corp ;

- coordonarea complexă a corpului în spaţiu ;

- coordonarea complexă a acţiunilor faţă de aparate

Rezistenţa:

- musculară locală ;

- la efort anaerob ;

- la efort mixt

Forţa :

- izotonică ;

- izometrică ;

- explozivă

Mobilitate :

- statică şi dinamică la limta maximă naturală în articulaţiile coxofemurale, scapulohumerale şi ale coloanei vertebrale

Indici somato-funcţionali specifici:

- raport optim talie-greutate ;

- atitudine corporală estetică ;

- reactivitate motrică ;

- stare funcţională optimă a sistemelor cardiovascular, respirator, neuromuscular şi metabolic

Calităţi motrice specifice:

- viteză de execuţie a mişcărilor singulare şi a înlănţuirilor de mişcări complexe;

- viteza de reacţie şi de decizie ;

- viteza de rotaţie a corpului în jurul axei sale ;

- viteza în regim de coordonare, forţă şi rezistenţă ;

- forţă dinamică în regim de cedare şi învingere ;

- forţă în regim de cedare şi învingere ;

- forţă explozivă ;

- forţă izometrică ;

- forţă maximă ;

- rezistenţă musculară locală la eforturi dinamice şi statice ;

- rezistenţă la efort anaerob ;

- rezistenţă la efort mixt ;

- rezistenţă la eforturi izometrice repetate ;

- rezistenţă la stres ;

- coordonare vizual-motrică ;

- coordonare creativă a acţiunilor segmentelor şi corpului ;

- mobilitate statică şi dinamică în regim de