Psihologia educației

Societatea

Asociație de persoane constituită într-un anumit scop (științific,literar, sportiv etc.)

Expr. În societate = între oameni, în lume

În decursul secolelor omul a ajuns în “piramida fiinţelor vii” datorită capacităţilor sale intelectuale .

Desigur , aceste abilităţi au trebuit mai întai învaţate , apoi dezvoltate , acest lucru fiind facut cu ajutorul educaţiei .

Acesta (omul) a învăţat nişte reguli de comportament, unele fiindu-i necesare pentru propria existenţă, altele fiindu-i impuse de faptul că trăieşte în comunităţi şi conlocuirea socială impune nişte reguli.

“Suntem părţi ale unui întreg şi trebuie necontenit să ţinem seama de acest lucru. “

Educaţia trebuie să ne pregătească pentru comportamentul nostru individual, pentru relaţia noastră cu ceilalţi membri ai comunităţii imediate căreia îi aparţinem, dar să ţină totodată seama că suntem parte a unui popor, a unei naţiuni şi suntem cetăţeni ai unui continent şi ai lumii.

Educaţia îşi mai are astăzi locul cuvenit ?

Complexitatea existenţei noastre  ar mai impune acest lucru?

Părinţii sunt îndeobşte prinşi în muncă, rareori mama se poate dedica copilului sau copiilor, “lumea bunicilor” este şi ea pe cale de dispariţie. Şcoala nu se preocupă în suficientă măsură de latura educaţională. Orele de dirigenţie, care ar putea să reprezinte un instrument de “modelare”, sunt minimalizate sau chiar înlăturate. Mass-media, în căutare de senzaţional şi cu totul indiferentă la efectele nocive pe care le poate produce, contribuie, mai degrabă, la o contra-educaţie decât la educaţie! De la oamenii politici educaţie, de asemenea, îndeobşte nu se poate primi!