Psihologia Copilului

Cea mai importanta maturizare in comunicarea umana este abilitatea de a folosi limbajul. Dar lipsa limbajului in primele luni nu inseamna lipsa de comunicare, de interactiune cu ceilalti.

Exista diferite forme pregatitoare ale comportamentului de relationare sociala si ale comunicarii.

Ce se petrece in primele luni de viata a copilului?

In primele luni de viata, copilul este orientat spre fiintele umane carora le da o atentie preferentiala, chiar exclusiva. Nu exista interes pentru jucarii, obiecte. Exista o orientare fascinata catre ceilalti, cei din jurul lui. Desigur tintele principale sunt proprii parinti, ceea ce va facilita experientele de comunicare ale copilului, parintii fiind primele surse de comunicare. Copiii dispun de un set de comportamente pe care cei din jur le interpreteaza ca fiind sociale. Aceste comportamente ale copilului ii atrag pe adulti sa interactioneze cu copilul.

Mi-a zambit spune o mama cucerita total de copilul ei in varsta de cateva zile. Nu, nu i-a zambit ei ci a zambit pentru ca se simte bine in corpul sau, totul e confortabil. Dar faptul ca mama interpreteaza in acest fel este de o importanta cruciala caci pana la patru luni, datorita acestui inceput dintre el si mama lui, copilul va invata sa isi stapaneasca zambetul ca pe o moneda de schimb in relatiile cu ceilalti.

Atentia copilului fiind atrasa de adulti, el observa si castiga informatii. Comportamentele copilului cu valoare sociala ca zambetul vor fi o recompensa pentru adultii care vor intra in relatie cu copilul incercand sa obtina zambetul copilului. Acest repertoriu de comportamente de baza constituie inceputul interactiunilor sociale si aceasta va conduce la achizitia unor deprinderi sociale si de comunicare in acord cu cultura in care se dezvolta copilul.

Dezbaterile pe tema innascut/achizitionat sunt particularizate in acest domeniu la: dispune copilul de la nastere deja de capacitatile necesare pentru a interactiona social or aceste capacitati trebuiesc achizitionate? In ultimii 50 de ani a fost o pendulare intre cele doua pozitii care au creat curente in psihologie: structuralistii care sustineau existenta unor structuri de baza innascute (teoria modulara este un bun exemplu) si behavioristii, cu teoria invatarii. Cercetarile ultimilor 30 de ani sustin existenta comportamentului preferential al copilului mic spre adultii din jur. Utilitatea acestui comportament pentru dezvoltarea copilului se sesizeaza cu usurinta. Daca l-ar atrage obiectele din jur si nu figura umana ar insemna ca nu ar avea sansa de a invata. Copilul de la nastere deja are o buna capacitate de a imita, invata, si adultul ii este model.

Copilul este atras de vocea umana, de fata, de miscarile de tip uman.

Auzul nou nascutului nu este atat de fin ca al adultului. El prefera vocile ascutite, notele inalte si modularile, succesiuni de note inalte, in locul monotoniei reproducerii unei note.

Interesant e ca in mod necontrolat adultul vorbeste copilului cu ...