Omul cu lupi

,, Omul cu lupi" este cea mai detaliata si cea mai importanta dintre toate istoriile de caz ale lui Freud. Serghei Constantinovici Pankeiev era un rus bogat din Odesa. Cazul lui a fost a treia si ultima mare cura psihanalitica intreprinsa de Freud: prima transa de terapie a inceput in 1910 si a sfarsit pe 28 iunie 1914. Dupa razboi, a inceput o a doua transa de analiza, care a fost continuata de o cura cu una dintre elevele lui, Ruth Mack- Brunswick, cea care i- a atribuit pacientului expresia care ii va deveni nume: ,, omul cu lupi".

Freud a reconstituit imaginea nevrozei infantile pornind de la interpretarea unui vis facut de Serghei la varsta de 4 ani si povestit si desenat de acesta in timpul curei, creand o stupefianta scena primitiva care va deveni celebra in analele psihanalizei. In momentul publicarii, cazul a avut pentu Freud o semnificatie speciala, si anume i- a furnizat dovezi in sprijinul criticii aduse opiniilor lui Adler si mai ales lui Jung, dovezi despre existenta unei sexualitati infantile, dincolo de orice indoiala. Un alt fapt semnificativ a fost acela ca analiza ,, omului cu lupi" a pus in lumina organizarea orala a libidoului.

"Omul cu lupi" este un tanar de 23 de ani, rus de origine, care suferea de nevroza si, in timpul curei lui, Freud gaseste sursa acesteia in copilarie si ii urmareste firul pana la varsta cea mai timpurie de un an. "... influenta copilariei se face simtita deja in stadiul incipient al nevrozei, prin faptul ca determina si ea, intr-un mod hotarator, daca si in ce punct individul da gres in rezolvarea problemelor reale ale vietii.", precizeaza Freud. Reconstituind din amintirile, fantasmele si povestirile tanarului copilaria acestuia reuseste, in cele din urma, sa rezolve ecuatia complicata a imbolnavirii psihice a acestuia cu care se confrunta in prezent, la 23 de ani. Materialul oferit de pacient este folosit la maxim de catre Freud care isi testeaza teoriile si isi pune la incercare abilitatea de terapeut. Insa, Freud mentioneaza faptul ca un singur caz nu ne indreptateste sa generalizam si sa formulam o teorie universal valabila, de aceea avertizeaza: "Exista tentatia de a ne multumi sa zgariem, la un numar oarecare de persoane, suprafata psihica si sa inlocuim apoi ceea ce am scapat din vedere prin speculatii pe care sa le punem sub patronajul unui curent filosofic oarecare. In favoarea acestui procedeu se pot invoca si trebuinte de ordin practic, dar trebuintele stiintei nu pot fi satisfacute cu surogate." Astfel, el transmite un mesaj generatiilor viitoare de psihanalisti sa abordeze cu seriozitate fiecare pacient si sa- l analizeze in cele mai adanci unghere ale psihicului pentru a dezvolta mai departe, cu succes, stiinta psihanalizei.

Copilul este rodul iubirii unor tineri proaspat casatoriti, care au inca o casnicie fericita, inainte de a aparea bolile genital ale mamei si crizele de depresie ale tatalui. Pacientul intelege mult mai tarziu problemele de sanatate ale parintilor. El mai are o sora care este cu doi ani mai mare si care are un rol important in viata lui.

Toata copilaria si- o petrece cu o dadaca batrana si din popor, care simtea o afectiune neobosita pentru el. Familia traieste la o mosie care pe timpul verii este schimbata cu alta, existand o perioada in care se muta la oras.

La inceput ,, omul cu lupi" a fost un copil bland, linistit, care mai degraba era fata casei. Totul s- a schimbat in vara in care a fost prezenta guvernanta engleza. Cand parintii si sora s- au intors din vacanta l- au gasit schimbat, nemultumit, irascibil, violent.

Pacinetul povesteste ca ii era extreme de frica de o ilustratie dintr- o carte in care aparea un lup, frica de care sora sa profita pentru a- l chinui. El se temea si de alte animale mari sau mici. Pe de alta parte chinuia gandaci si taia omizi. Era si foarte evlavios, simtea nevoia sa se roage si sa- si faca cruci. In acea perioada, atunci cand vedea oameni care ii trezea mila, trebuia sa expire zgomotos.

In primii ani ai copilariei, relatia cu tatal sau a fost una deosebita, era mandru de el. Apoi relatia a devenit una neprielnica, tatal o prefer pe sora lui. Pacientul si- a adus aminte ca sora lui, cand inca era mic, il incitase la practici sexual. Seducerea facuta de sora lui nu a fost o fantasma. Copilul a fost mereu in lupta cu sora sa pentru castigarea pretuirii parintilor. El o invidia pentru respectul pe care tatal il arata performantelor ei. Multi ani mai tarziu, cand a aflat de vestea mortii surorii lui nu a simtit nicio durere. Dupa moartea ei a facut o calatorie in locul unde ea isi gasise sfarsitul si deabia acolo a putut sa verse lacrimi de parere de rau.