Munca - o cale spre succes pentru fiecare

Dintre toate tipurile de activitati, munca ocupa locul cel mai important in viata omului: un calcul sumar arata ca daca socotim viata activa a individului ca avand o durata de 40 de ani, fiecare cu cate 48 de saptamani lucratoare a 40 de ore, rezulta 76.800 de ore ocupate de munca (din totalul de 349.440 de ore ale acelorasi ani), adica 21,9 %. Numai somnul ocupa mai mult timp... Dar nu este o activitate formativa.

Formarea personalitatii incepe cu prima zi de viata, continua pe tot parcursul educatiei realizate in scoala si in afara ei, in copilarie si ado?lescenta, dar nu se opreste odata cu inceperea activitatii profesionale. Ale?gerea profesiei si adaptarea la cerintele ei presupun continuarea unei directii de dez?voltare a personalitatii care sa permita dezvoltarea priceperilor si a aptitudinilor, exprimarea unor valori si atitudini, asu?marea unor roluri agreabile, succesul pro?fesional fiind, in ultima instanta, o rezul?tanta a interactiunii dintre structura de personalitate si mediul ocupational. Per?sonalitatea si identitatea de sine a adultu?lui sunt strans legate de principala sa activitate - munca. Devenirea personali?tatii, ca proces continuu, depinde. de o serie de factori, care ar putea fi grupati in trei categorii: ciclurile de viata, ale?gerile pe care le facem mai mult sau mai putin intamplator si automodelarea. Aceste alegeri, printre care si cea a pro?fesiei, exercita o influenta modelatoare: un post inalt solicitant sub aspect intelec?tual isi pune amprenta nu numai asupra dezvoltarii aptitudinilor si capacitatilor, ci si asupra intereselor, motivatiei, nivelului de aspiratie, manifestarilor Eului (imagine de sine, respect de sine); o munca monotona si subsolicitanta poate deveni ca?lea unei adevarate alienari de sine.

In viata cotidiana este larg raspandita sintagma "deformatie profesionala", care are semnificatia de efect modelator al muncii asupra personalitatii, fie in sens pozitiv, de imbogatire si dezvoltare a personalitatii, fie negativ, de ingustare a preocuparilor prin specializare excesiva, de evolutie spre "omul unidimensional". Individul se poate identifica cu profesia practicata, lasandu-se complet "aculturalizat profesional" de mediul si cultura muncii, sau, dimpotriva, poate dezvolta o duplicitate structurala". El isi va dezvolta un Eu profesional exterior si oarecum separat de Eul sau intim, pentru a se apara de presiunile unui mediu cu impe?rative excesive si rigide. Eul intim rama?ne astfel o "reduta interioara" in fata acestor presiuni, cu rolul de a contraba?lansa artificialitatea Eului profesional.

Performanta in munca depinde atat de variabilele interne ale persoanei (varsta, sex, aptitudini, interese si motivatii, si?stem de valori, trasaturi de personalitate, experienta), cat si de variabile externe, de natura fizica - ambientala (spatiu de lucru, echipamente, metode de lucru) si or-ganizational - sociala (caracterul si politica organizatiei, ambianta sociala).