Memoria

Memoria este procesul psihic de întipărire, păstrare şi reactualizare (recunoaştere şi reproducere) a experienţei anterioare (cognitive, afective, volitive).

Conţinutul memoriei este divers, curpinzând imagini, trăiri afective, cuvinte, idei, deprinderi etc.

Memoria se află în interacţiune şi interdependent cu toate celelelte fenomene psihice.

Caracterizarea generală a memoriei:

Este o cpacitate generală a întregii materii, fie ea vie sau nevie;

Defineşte dimensiuena temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut – prezent şi viitor;

Eul dobândeşte continuitatea identităţii în timp;

Reflectă trecutul ca trecut, dar este implicată şi în prezent, participă la desfăşurarea curentă a activităţii noastre psihice;

Conţinutul memoriei este divers şi eterogen – imagini, cuvinte, propoziţii, idei, trăiri afective, mişcări, etc.;

Ea se datorează plasticităţii creierului (proprietatea de a-şi modifica starea internă sub influenţa stimulilor externi) şi capacităţii de înregistrare (engramare), păstrare şi reactivare (reactualizare) a „urmelor” acestor stimuli;

Este în interacţiune cu toate procesele, însuşirile şi capacităţile psihice (reţine şi organizează datele oferite de simţuri, le sistematizează cu ajutorul gândirii, prin eforturi de voinţă şi în funcţie de anumite interese, etc.).

Trăsăturile esenţiale ale memoriei:

- Activă – nu constă într-o simplă depozitare de informaţii; ea dispune de operatorii proprii precum prelucrări, evaluări şi reorganizări logice ale materialului stocat; unele informaţii sunt simplificate, altele îmbogăţite în funcţie de trebuinţele, sentimentele pe care le trăim.

- Situaţională (contextuală) – înregistrarea şi stocarea se realizează prin raportarea la coordonate spaţio – temporale.;

- Selectivă – se înregistrează şi se păstrează acele informaţii, experienţe care corespund particularităţile de vârstă, sex, intereselor şi scopurilor actuale sau viitoare;

- Mijlocită – se realizează prin utilizarea unor procedee memotehnice speciale (repetiţii, sublinieri,s cheme, exemplificări, aplicarea informaţiilor, noţiunilor, formulelor în rezolvarea efectivă a unor sarcini etc.);

- Inteligibilă, (organizată logic şi sistematic) – presupune înţelegerea celor memorate şi reactualizate, precum presupune şi faptul că între elementele memorate se stabilesc legături de semnificaţie, de asemănare – contrast, de subordonare şi incluziune.

Indicatorii (parametrii, calităţile) memoriei:

- Volumul – cantitatea de material pe care o putem reţine şi actualiza după o singură prezentare a materialului; el indică memoria pură;

- Trăinicia – durata de păstrare activă a celor memorate (între o oră şi toată viaţa); ea depinde de particularităţile psihofiziologice ale individului şi de caracteristicile materialului, de semnificaţia lui, de frecvenţa solicitării, de organizarea şi sistematizarea internă;

- Fidelitatea – exprimă gradul de corespondenţă calitativă dintre materialul memorat iniţial şi materialul reprodus; ea poate fi absolută (fidelitate maximă – oarte rar întâlnită) sau parţială (cea mai frecventă); confabulaţia este o formă a alterării fidelităţii manifestată prin reproducerea unor informaţii, evenimente ireale, dar pe care subiectul consideră că le-a memorat cândva;

- Completitudine – reflectă raportul cantitativ, de volum dintre materialul memorat anterior şi cel reprodus la un moment dat; este condiţionată de particularităţile psihofiziologice ale subiectului şi de caracteristicile materialului;

- Promptitudine – rapiditatea fixării şi încadrarea în timp util a reactualizării, cu cât trăinicia a ceea ce am memorat este mai mare, cu atât promptitudinea este mai bună.

O memorie este bună dacă toţi aceşti indicatori au valori ridicate şi este slabă dacă aceşti indicatori iau valori scăzute.

Procesele memoriei

Memorarea este procesul de întimpărire, fixare, engramare a informaţiilor.

Păstrarea constă din reţinerea pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat a celor memorate.

Reactualizarea reprezintă scoaterea la iveală a celor memorate şi păstrate în vederea utilizării, valorificări lor pentru intermediul recunoaşterii sau reproducerii.

- Recunoaşterea se produce în prezenţa obiectului sau elementelor materialului despre care trebuie furnizată informaţia;

- Repoducerea constă în reactualizarea şi relatarea informaţiei anterior stocate, în absenţa obiectului de referinţă.