Memoria

Stim din viata de toate zilele ca cele percepute de noi in trecut, cele citite sau gandite etc. nu dispar dupa ce faptul s-a consumat. In mod obisnuit, reproducem in minte chipurile oamenilor pe care i-am cunoscut, infatisarea locurilor prin care am trecut, ganduri, lucruri spuse, auzite sau citite s. a. m. d. Un obiect pe care l-am mai vazut, o melodie pe care am mai auzit-o etc. ne apar, cand le percepem din nou, ca ceva familiar, adica le recunoastem.

In toate aceste cazuri este vorba de procesul psihic denumit memorie.

Si memoria este o forma de reflectare a realitatii. Specific pentru memorie este insa faptul ca reflecta aspecte ale experientei noastre anterioare.

Din exemplele de mai sus rezulta ca putem definii memoria ca fiind procesul psihic ce consta in intiparirea, pastrarea si reproducerea sau recunoasterea a ceea ce a facut parte din experienta noastra trecuta.

Memoria nu se manifesta numai in anumite momente ale vieti. Ea se manifesta in permanenta, in intreaga noastra viata psihica. Lucrurile pe care le percepem au pentru noi un inteles si ne putem servi de ele, pentru ca experienta anterioara, actualizata de memorie, ne ajutala aceasta.

Gandurile noastre au un sir, o continuitate pentru ca in fiecare clipa tinem minte ce am gandit inainte cu o secunda, cu un minut, cu o ora. Memoria da continuitate vetii noastre sufletesti.

Memoria se bazeaza in special pe formarea si actualizarea legaturilor nervoase temporare. Legile formarii si stingeriii reflexului conditionat explica in mare masura fenomenele de memorare si uitare.

Cercetarile moderne au scos in evidenta existenta unor procese fiziologice elemntare care pot de asemenea contribui la elucidarea problemelor memoriei. Astfel s-a stabilit ca anumite celule corticale au rolul unor condensatori de energie nervoasa, care-si continua descarcarea catva timp dupa incetarea stimulului. S-a putut stabili existenta unor asa-zise circuite reverberante, in care influxul nervos poate circula printr-un lant inchis, facilitandu-se astfel traseul respectiv.

In general prin structura sa, creierul este capabil de fenomene de remanenta : anumite fenomene bioelectrice produse de un stimul care poate continua sau reaparea si dupa disparitia stimulului initial.

Termenul memorie si invatare sunt destul de greu de delimitat, intrucat au multe aspecte comune. Sa incercam in cele ce urmeaza sa precizam sferele celor doua notiuni. Am vazut mai sus ca memoria este procesul psihic constand in retinerea, pastrarea, reproducerea unor fapte din experienta noastra anterioara. Sa vedem acum prin ce se caracterizeaza invatarea : In timp ce memoria este, in special, o modalitate de reflectare, invatarea se defineste in special ca o activitate prin care ne fixam cunostintele in memorie.

Invatarea este o activitate mai complexa decat simpla memorare. Invatarea implica un effort de intelegere, de sistematizare si organizare a cunostintelor, exercitii de utilizare a acestora in practica Invatarea acopera o arie mai larga de ...