Dezinformarea este percepută ca o “negare” a informării sau, mai bine spus, ca o asimilare de informaţii false, o intoxicare informaţională. În opoziţie cu informarea, dezinformarea nu vizează cunoaşterea şi poate fi nedeliberată, atunci când mesajele sunt transmise către public de către neprofesionişti sau deliberată, implicând o strategie care are ca efect transmiterea unor mesaje parţial sau total neadevărate, îndreptate spre anumite ţinte relevante. Sub aspect neintenţional, sursele de mesaje sunt deservite de neprofesionişti. Valeitarismul acestora sau diletantismul celor ce transmit aceste mesaje pot servi la colorarea senzaţională a conţinuturilor, cu intenţia de a stârni curiozitatea şi interesul unor segmente cât mai largi de opinie.
Informarea se poate defini ca procesul de transmitere a conţinutului unui mesaj dinspre un emiţător individual sau colectiv înspre un receptor individual sau colectiv prin care se sporeşte nivelul acestuia de cunoaştere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau acţiuni sociale. După cum am văzut, scopul oricărui act comunicaţional este de a transmite informaţie. Umberto Eco spune despre informaţie ca este cantitatea de noutate ce poate fi transmisă prin comunicare, fie că e deţinută implicit de către o sursă, fie că e generată de un sistem de decodificare şi reprezintă o variabilă direct cuantificabilă a acestui proces. Se pot distinge cinci tipuri de informaţie (în funcţie de localizarea, în cadrul tripletelor semnal-semn-mesaj sau emiţător-mesaj-receptor, a consistenţei informaţionale ) :
- informaţia deţinută de sursă – ceea ce emite sursa în plus faţă de ceea ce cunoaşte receptorul.
- informaţia generată de sistemul de codificare – plusul de informaţie datorat tratarii în cheia proprie emiţătorului a unor evenimente cunoscute atât de receptor cât şi de emiţător.
- informaţia transmisă mecanic – prezenţa mesajului ca atare prin prezenţa implicită a mesajului.
- informaţia datorată traducerii în semne a unui semnal (eveniment).
- informaţia nulă – redundantă
În acestă clasificare se pot regăsi astfel toate nivelurile invocate de Lassewell şi, fără a intra în detaliile legate de fiecare tip de analiză propus de autor, putem intui faptul ca primele patru forme pot fi manipulate iar încărcătura informativă poate fi “gestionată”, în mod premeditat, de către emiţător. Codurile pot fi exprimate prin limbaj natural, limbaj non-verbal, simboluri concrete şi simboluri abstracte.
Consecintele comunicarii se datoreaza unor efecte de prag care dau nastere unei convergente a tehnicilor si tehnologiilor alta data bine delimitate: retelele de cablu TV, retelele telefonice si retelele de transmitere de date, sustinute de traductibilitatea cvasi-totala a culturii în informatie digitala.
Bruner, Roland, Psihanaliză şi societate postmodernă, Ed. Amarcord, Timişoara, 2000.
Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997.
Moscovici, Serge, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Ed. Polirom, Iaşi, 1997.
O’Donnell, Jowett, Persuasion: An interactive dependency approach, New York, Random House, 1982..
Peretti, Andre de (coord.), Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iaşi, 2001
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
